Manualul Gulerelor Albe: Danske Bank Estonia, sucursala cu 200 de miliarde de euro pe care nimeni din Copenhaga nu știa să o citească

Posted on: - Redactia

Pe scurt

  • Prin unica sucursală a Danske Bank A/S din Estonia, deschisă la Tallinn și preluată în 2007 odată cu banca finlandeză Sampo Bank, au trecut în perioada 2007–2015 tranzacții suspecte în valoare de aproximativ 200 de miliarde de euro, provenite în principal din Rusia, Estonia, Letonia și Cipru, potrivit raportului de investigație internă realizat de casa de avocatură daneză Bruun & Hjejle și publicat pe 19 septembrie 2018.
  • Investigația Bruun & Hjejle a analizat 15.000 de clienți și 9,5 milioane de plăți din portofoliul de nerezidenți (Non-Resident Portfolio, NRP) al sucursalei din Tallinn, iar Danske Bank a anunțat că, din cei aproximativ 6.200 de clienți examinați în detaliu, „marea majoritate” s-au dovedit suspecți.
  • Thomas F. Borgen, bancher norvegian care a răspuns de operațiunile internaționale ale Danske Bank între 2009 și 2012, inclusiv de Estonia, și care a devenit director general al băncii în septembrie 2013, a demisionat pe 19 septembrie 2018, în ziua publicării raportului.
  • Howard Stephen Jeremy Wilkinson, britanic, fost șef al activității de trading a Danske Bank pentru Estonia, Letonia și Lituania, a trimis patru rapoarte de avertizare auditului intern și conducerii din Copenhaga în 2013 și 2014; banca a reacționat public abia în 2018, după ce numele lui a fost dezvăluit fără consimțământ publicației estoniene Eesti Ekspress.
  • Pe 13 decembrie 2022, Danske Bank a pledat vinovată în Statele Unite pentru un capăt de acuzare de conspirație în vederea comiterii de fraudă bancară și a acceptat confiscarea a 2,059 miliarde de dolari, după ce, potrivit Departamentului de Justiție al SUA (DOJ), sucursala estoniană a rulat 160 de miliarde de dolari prin bănci americane în numele clienților nerezidenți.

CV-ul fraudei

Numele schemei: portofoliul de nerezidenți (Non-Resident Portfolio) al sucursalei Danske Bank din Estonia.

Locul: Tallinn, Estonia — o singură sucursală a celei mai mari bănci din Danemarca, cu sediul central la Copenhaga.

Perioada: 2007–2015 pentru fluxurile de bani, potrivit raportului Bruun & Hjejle; 2008–2016 pentru faptele recunoscute în procesul penal american, potrivit DOJ.

Suma: aproximativ 200 de miliarde de euro în tranzacții suspecte, din care 160 de miliarde de dolari procesate prin bănci corespondente din Statele Unite.

Mecanismul: conturi deschise la Tallinn pentru clienți care nu locuiau în Estonia, majoritatea firme-paravan înregistrate în Marea Britanie, Cipru și Noua Zeelandă, cu proprietari reali ascunși, operate într-un sistem informatic separat de cel al grupului și documentate în estonă și rusă.

Victimele: acționarii Danske Bank, contribuabilii din statele de origine ale banilor și, mai larg, oricine a crezut că supravegherea bancară europeană funcționează după 2008.

Pedepsele pentru persoane fizice din conducerea băncii: niciuna. Toate acuzațiile penale aduse foștilor directori danezi au fost retrase în aprilie 2021.

Portretul gulerului alb

Thomas F. Borgen nu arată ca un infractor și, legal vorbind, nu este unul: niciun tribunal nu l-a condamnat pentru nimic. Este un bancher norvegian cu o carieră exemplar de plictisitoare — licență la Heriot-Watt University în 1987, MBA la Syracuse University în 1989, intrarea în Danske Bank la Oslo în 1997, conducerea băncii Fokus Bank, deținută de grupul danez, între 2001 și 2009, apoi urcarea în comitetul executiv al grupului în 2009.

Din 2009 până în 2012, Thomas F. Borgen a răspuns de activitățile bancare internaționale ale Danske Bank, inclusiv de Estonia, potrivit RTÉ. Exact anii în care sucursala din Tallinn își trăia perioada de glorie. În septembrie 2013 a devenit director general al celei mai mari bănci din Danemarca, cu mandatul de a o scoate din reputația proastă câștigată în criza financiară. A reușit: până în 2018, Danske Bank era prezentată drept un caz de redresare reușită, iar Borgen drept omul care o făcuse.

Tipologia este importantă, pentru că nu seamănă cu Bernie Madoff sau cu Allen Stanford. Aici nu există un fondator carismatic care inventează cifre într-o cameră din spate. Există un executiv de carieră care a primit, într-o fuziune, o sucursală mică și extraordinar de profitabilă într-o țară baltică și care nu a pus întrebarea pe care un director de bancă este plătit să o pună: de unde vin banii ăștia?

Danske Bank nici măcar nu a cumpărat problema intenționat. A cumpărat-o la pachet, în 2007, odată cu banca finlandeză Sampo Bank, care venea cu o sucursală la Tallinn condusă de estonianul Aivar Rehe. Sucursala avea deja o specialitate: clienți nerezidenți, mai ales din Rusia și din fostele republici sovietice, care voiau să mute bani prin Uniunea Europeană. Danske Bank a moștenit afacerea, i-a numărat profiturile și a decis că nu merită banii pentru mutarea sucursalei pe platforma informatică a grupului.

Aceasta este, probabil, cea mai scumpă economie din istoria sectorului bancar european. Sucursala a continuat să ruleze pe propriul sistem IT, cu documentele scrise în estonă și rusă, invizibilă pentru mecanismele de monitorizare a tranzacțiilor din Copenhaga. Nu pentru că cineva ar fi construit un paravan — ci pentru că nimeni nu a vrut să plătească integrarea.

Cum a funcționat schema

Schema a avut o eleganță administrativă rară. Nu a presupus falsificarea bilanțurilor, ca la Wirecard, nici conturi bancare inexistente, ca la Parmalat. A presupus doar ca o bancă europeană respectabilă să își închirieze propria licență și accesul la sistemul financiar american.

Pasul unu: deschiderea conturilor. Sucursala Danske Bank din Estonia atrăgea clienți nerezidenți promițându-le, potrivit documentelor din procesul american, că pot transfera sume mari prin Tallinn „cu puțină supraveghere, dacă nu chiar fără niciuna”. Clienții nu erau persoane fizice din Tallinn, ci societăți înregistrate în Marea Britanie, Cipru sau Noua Zeelandă — structuri de tip limited liability partnership, cu directori de serviciu și proprietari reali ascunși în spatele mai multor straturi.

Pasul doi: ascunderea beneficiarului real. Potrivit DOJ, angajați ai sucursalei estoniene au conspirat cu clienții din portofoliul de nerezidenți pentru a masca natura reală a tranzacțiilor, inclusiv prin folosirea firmelor-paravan care obscurizau proprietatea asupra fondurilor. Nu a fost o scăpare de conformitate, ci un serviciu prestat.

Pasul trei, cel care a transformat o sucursală balcanică de bani murdari într-un dosar penal american: accesul la dolar. Niciun client nu voia euro blocați în Estonia; voiau dolari care circulă global. Pentru asta, Danske Bank avea nevoie de conturi corespondente la bănci americane, iar băncile americane cereau, în schimb, informații despre sistemele de prevenire a spălării banilor, despre monitorizarea tranzacțiilor și despre profilul de risc al clienților.

Acolo s-a comis infracțiunea pentru care banca a pledat vinovată. Potrivit DOJ, cel târziu din februarie 2014, în urma auditurilor interne, a informațiilor primite de la autorități de supraveghere și a unui avertizor de integritate din interior, Danske Bank știa că unii clienți nerezidenți erau implicați în tranzacții „extrem de suspecte și potențial infracționale” și știa că procedurile antispălare din Tallinn nu respectau nici măcar standardele propriei bănci. În loc să spună asta băncilor americane, le-a transmis altceva. Prin acele conturi au trecut 160 de miliarde de dolari.

Merită citită încă o dată formula din rechizitoriu: banca nu a fost condamnată pentru spălare de bani. A fost condamnată pentru că a mințit alte bănci în legătură cu propriile sisteme antispălare. În dreptul american, minciuna spusă unei instituții financiare este infracțiunea ușor de dovedit; spălarea celor 200 de miliarde ar fi presupus urmărirea fiecărui euro până la originea lui, prin 150 de țări.

Cine a plătit

Clienții sucursalei nu au plătit, în general, nimic — aceasta este partea cea mai puțin discutată a dosarului. Banii proveneau, potrivit datelor raportului de investigație, din Estonia (23%), Rusia (23%), Letonia (12%), Cipru (9%), Marea Britanie (4%) și alte peste 150 de țări. Printre fluxurile identificate ulterior de jurnaliști se numără sume din dosarul Magnitsky și din „Spălătoria azeră” documentată în 2017 de Organized Crime and Corruption Reporting Project (OCCRP) și de The Guardian — 2,9 miliarde de dolari rulați, parțial, prin aceeași sucursală din Tallinn.

Au plătit acționarii Danske Bank: potrivit Bloomberg, valoarea acțiunilor băncii s-a redus la jumătate în 2018. Au plătit, indirect, cetățenii statelor de unde proveneau banii — bugete golite prin evaziune, fonduri publice deturnate, mită reciclată prin conturi europene. Faptul că aceiași cetățeni fuseseră deja jefuiți o dată, acasă, înainte ca banii să ajungă la Tallinn, nu îi scutise de a doua rundă.

Și a plătit, în cele din urmă, banca însăși: 2,059 miliarde de dolari confiscați în Statele Unite, aproximativ 413 milioane de dolari într-o înțelegere separată cu Securities and Exchange Commission (SEC), din care o amendă civilă de 178,6 milioane de dolari, plus sancțiuni daneze — DOJ a anunțat că va credita aproximativ 850 de milioane de dolari din plățile făcute către SEC și către autoritățile daneze.

Mai există și o cifră care spune totul despre proporții. Danske Bank a decis să doneze unei fundații independente de combatere a criminalității financiare veniturile brute obținute de la acei clienți în perioada 2007–2015: 1,5 miliarde de coroane daneze, circa 236 de milioane de dolari. Adică, pentru fiecare 1.000 de euro suspecți trecuți prin Tallinn, sucursala a încasat aproximativ un euro. Un comision de spălătorie, perceput la scară industrială.

De ce a durat atât

Cronologia este partea din dosar care nu are nevoie de comentariu.

În 2012, Finantsinspektsioon, autoritatea estoniană de supraveghere financiară, a publicat un raport critic privind activitatea Danske Bank. În același an, potrivit Autorității daneze de supraveghere financiară (Finanstilsynet), portofoliile de nerezidenți din Rusia generau 35% din profitul sucursalei, deși clienții ruși reprezentau doar 8% din clientela ei.

În 2013, un prim avertizor a semnalat că sucursala din Tallinn opera, în cunoștință de cauză, fonduri legate de familia președintelui rus Vladimir Putin — mai exact de vărul său, Igor Putin — și de Serviciul Federal de Securitate al Rusiei (FSB). Sesizarea nu a fost cercetată corespunzător.

În 2013, banca americană JPMorgan Chase a încetat să mai presteze servicii pentru sucursala estoniană, suspectând că prin ea se spală bani ruși la scară mare. Alte bănci americane au continuat să o deservească până în 2015.

Între 2013 și 2014, Howard Wilkinson a trimis patru rapoarte auditului intern și conducerii din Copenhaga. Banca a reacționat public în 2018.

În 2014, Finantsinspektsioon a constatat „încălcări sistemice, de mare amploare și de lungă durată” ale regulilor antispălare în sucursala estoniană și a notificat autoritățile daneze. Raportul critic estonian a fost discutat în ședința consiliului de administrație al băncii din 7 octombrie 2014; potrivit Finanstilsynet, concluziile au fost „atenuate” în consemnarea discuțiilor comitetului executiv. La o ședință din iunie 2014, membrii consiliului „au fost interesați de câștigurile sucursalei”, iar procesul-verbal nu a reținut nicio observație despre problemele semnificative de conformitate.

Raportul Bruun & Hjejle a fost publicat pe 19 septembrie 2018. Între primul raport critic al autorității estoniene și demisia directorului general au trecut șase ani. Între prima sesizare internă și reacția publică a băncii, cinci.

Autoritatea daneză și cea estoniană s-au acuzat reciproc de deficiențe de supraveghere, înainte de a emite un comunicat comun despre cooperare și schimb de informații. Autoritatea Bancară Europeană (European Banking Authority, EBA) a pregătit un proiect de raport critic față de ambele, apoi și-a închis anchetarea înainte de termen și nu a publicat concluziile — o decizie care, potrivit Financial Times, a generat ea însăși critici și apeluri la reformarea instituției.

Căderea

Căderea nu a venit de la un regulator. A venit de la presă.

Jurnaliștii danezi Eva Jung, Michael Lund și Simon Bendtsen, de la Berlingske, au publicat în octombrie 2017 primele articole care legau Danske Bank de dosarul avocatului rus decedat Sergei Magnitsky. Wall Street Journal a relatat în octombrie 2018, sub semnătura lui Bradley Hope, cum „un bancher încăpățânat” a expus o schemă de 200 de miliarde de dolari. În mai 2019, emisiunea 60 Minutes a CBS a dus cazul în fața publicului american.

Howard Wilkinson a fost deconspirat în 2018 de o sursă anonimă, către publicația estoniană Eesti Ekspress, fără consimțământul lui — o încălcare a protecției avertizorilor, după propria evaluare. În noiembrie 2018 a depus mărturie în fața comisiei speciale a Parlamentului European pentru criminalitate financiară, evaziune fiscală și evitarea plății impozitelor, iar în decembrie 2018 în fața Parlamentului danez. Mesajul lui, în esență: banca nu l-a ignorat din neatenție.

Pe 19 decembrie 2018, Estonia a arestat zece foști angajați ai sucursalei, potrivit Reuters. Pe 20 februarie 2019, statul estonian a ordonat Danske Bank să închidă complet sucursala din țară, potrivit The New York Times. Pe 25 septembrie 2019, Aivar Rehe, omul care condusese sucursala din 2007 până în 2015 și martor-cheie în ancheta penală, a fost găsit mort; poliția estoniană a stabilit ulterior că s-a sinucis.

Parlamentul danez a înmulțit cu opt sancțiunile pentru spălare de bani, aducându-le printre cele mai severe din Europa. Tot după.

Întrebări frecvente

Ce a fost scandalul Danske Bank?

Scandalul Danske Bank este cazul în care aproximativ 200 de miliarde de euro în tranzacții suspecte au trecut, între 2007 și 2015, prin unica sucursală a băncii daneze Danske Bank A/S din Estonia, provenind în principal din Rusia și din fostele republici sovietice. Este considerat cel mai mare caz de spălare de bani din istoria Europei.

Cine a fost Howard Wilkinson?

Howard Stephen Jeremy Wilkinson este un cetățean britanic care a condus activitatea de trading a Danske Bank pentru Estonia, Letonia și Lituania și care, în 2013 și 2014, a trimis patru rapoarte de avertizare auditului intern și conducerii băncii din Copenhaga. Wilkinson a depus mărturie în noiembrie 2018 în fața Parlamentului European și în decembrie 2018 în fața Parlamentului danez.

A fost condamnat cineva în dosarul Danske Bank?

Danske Bank A/S a pledat vinovată pe 13 decembrie 2022 în Statele Unite pentru conspirație în vederea comiterii de fraudă bancară și a acceptat confiscarea a 2,059 miliarde de dolari. Toate acuzațiile penale aduse în 2019 foștilor directori danezi, inclusiv fostului director general Thomas F. Borgen, au fost retrase în aprilie 2021, iar în februarie 2024 un tribunal danez a condamnat doi intermediari externi la nouă, respectiv șapte ani de închisoare, potrivit publicației Berlingske.

Sentința și aftermath

Pe 7 mai 2019, procurorii danezi au pus sub acuzare pe Thomas F. Borgen pentru neglijarea atribuțiilor, potrivit Reuters. În aceeași perioadă au fost acuzați și Henrik Ramlau-Hansen, fost director financiar al băncii, și Lars Mørch, fost membru al comitetului executiv. În total, procurorul de stat danez a formulat acuzații preliminare împotriva a nouă foști manageri.

În aprilie 2021, toate aceste acuzații au fost retrase. Motivarea procurorului danez, citată de ERR: nu există probe că vreo persoană ar fi dat dovadă de neglijență într-o măsură care să poată fi calificată drept gravă. În noiembrie 2022, Tribunalul din Lyngby a respins în unanimitate și acțiunea civilă prin care investitorii cereau de la Borgen 2,4 miliarde de coroane daneze (circa 322 de milioane de dolari) pentru pierderile suferite, potrivit Euronews.

Așadar: cel mai mare caz de spălare de bani din istoria Europei a produs, în Danemarca, zero condamnări ale persoanelor care conduceau banca. Persoana juridică a plătit 2,059 miliarde de dolari în Statele Unite și a acceptat trei ani de supraveghere judiciară, plus numirea unui expert independent selectat de autoritatea de reglementare. Thomas F. Borgen este astăzi consilier senior la fondul norvegian de investiții Reiten & Co și doctorand la BI Norwegian Business School.

Condamnările cu închisoarea au venit de la capătul celălalt al lanțului. În februarie 2024, un tribunal danez a condamnat-o pe Irene Ellert, cetățeană daneză de origine rusă, la nouă ani de închisoare pentru spălarea a 26 de miliarde de coroane daneze, cu confiscarea a 2,6 milioane de coroane din patrimoniul ei personal, iar pe lituanianul Arunas Macenas la șapte ani pentru complicitate la spălarea a 29 de miliarde de coroane, potrivit Berlingske. Intermediarii fac închisoare; banca face plăți.

Rămâne lecția instituțională, și e una incomodă pentru arhitectura financiară europeană. Sucursala din Tallinn nu a fost ascunsă. A fost auditată, raportată, semnalată de un angajat de patru ori, abandonată de JPMorgan Chase, criticată de autoritatea estoniană în 2012 și din nou în 2014, discutată în consiliul de administrație în octombrie 2014. Toate mecanismele de alarmă au funcționat. Niciunul nu a fost conectat la un întrerupător.

Surse

Related Post

crime 6266302

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a eliminat 879 de plângeri rusești: avocații vorbesc despre o criză instituțională fără precedent

Posted on: - Redactia
crime 7785088

Cehia si Polonia cer interzicerea vizelor turistice pentru cetatenii rusi

Posted on: - Redactia
crime 5503359

Adobe a corectat o vulnerabilitate zero-day in Reader, exploatata timp de luni intregi

Posted on: - Redactia

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *