Potrivit Meduza.io, un tribunal din Moscova i-a aplicat o condamnare cu suspendare de patru ani unui angajat al Roskomnadzor, regulatorul federal rus al comunicațiilor, pentru că a donat bani Fundației Anti-Corupție fondată de Aleksei Navalnîi. Cazul lui Leonid Stepanov, programator senior în cadrul instituției care supraveghează și cenzurează internetul în Rusia, a fost relatat de publicația independentă Mediazona.
Acuzația formulată împotriva lui Stepanov a fost finanțarea extremismului, temei juridic aplicat după ce Fundația Anti-Corupție a lui Navalnîi a fost declarată organizație extremistă de autoritățile ruse în 2021. Condamnarea cu suspendare înseamnă că Stepanov nu va executa pedeapsa în detenție dacă respectă condițiile impuse de instanță, însă cazierul penal îi va marca cariera și viața civică pe termen lung. Ironia situației este evidentă: un angajat al instituției care blochează site-urile de opoziție a fost pedepsit tocmai pentru că a susținut financiar cea mai cunoscută organizație de investigare a corupției din Rusia.
Fundația Anti-Corupție, cunoscută prin acronimul FBK, a fost instrumentul principal prin care Navalnîi și echipa sa au publicat investigații despre averile ascunse ale oficialilor ruși, inclusiv celebrul documentar despre palatul lui Putin de la Marea Neagră, vizionat de sute de milioane de ori. După moartea lui Navalnîi în detenție, în februarie 2024, organizația continuă să funcționeze din exil, iar donațiile către ea au rămas în vizorul autorităților ruse.
Cum funcționează schema represiunii
Mecanismul juridic folosit în cazul Stepanov este unul standardizat și aplicat tot mai frecvent în Rusia. Autoritățile nu trebuie să dovedească intenția de a finanța acte violente sau subversive concrete. Este suficient să demonstreze că banii au ajuns la o organizație declarată extremistă prin hotărâre judecătorească. Donația în sine, indiferent de cuantum, devine astfel infracțiune. Această construcție juridică permite urmărirea penală a oricui a susținut FBK înainte sau după declararea ei ca organizație extremistă, transformând un act civic obișnuit într-un dosar penal.
Roskomnadzor, instituția unde lucra Stepanov, este tocmai organismul care execută blocările de site-uri, inclusiv ale publicațiilor independente și ale platformelor care găzduiesc conținut considerat nedorit de Kremlin. Faptul că un angajat al acestei instituții a donat către FBK sugerează că, chiar și în interiorul aparatului de stat rus, existau și există persoane cu convingeri diferite față de linia oficială. Condamnarea lui Stepanov funcționează și ca avertisment intern: loialitatea față de stat este așteptată inclusiv în viața privată.
Cine plătește
Victima directă este Leonid Stepanov, care, deși evită închisoarea, primește un cazier penal pentru o donație. Consecințele practice sunt severe: pierderea locului de muncă în sectorul public este aproape certă, accesul la anumite profesii devine imposibil, iar stigmatul social al etichetei de ‘finanțator al extremismului’ este greu de șters. La un nivel mai larg, fiecare astfel de condamnare descurajează alte sute sau mii de persoane care ar putea fi tentate să susțină financiar opoziția sau societatea civilă independentă.
Efectul de intimidare se extinde dincolo de cercul imediat al celor care au donat efectiv. Simpla știre că un angajat de stat a fost condamnat pentru o donație este suficientă pentru a genera autocenzură în rândul celor care nu au fost încă investigați, dar care știu că au efectuat tranzacții similare.
De ce contează
Cazul Stepanov este relevant nu prin unicitate, ci prin tipicitate. El ilustrează cum Rusia a construit un sistem în care declararea unei organizații ca extremistă produce automat o clasă de infractori retroactivi: toți cei care au donat, distribuit materiale sau colaborat cu acea organizație înainte ca eticheta să fie aplicată. Acest mecanism a fost folosit și împotriva susținătorilor Martorilor lui Iehova, declarați extremiști în 2017, și poate fi aplicat oricând oricărei alte organizații pe care statul decide să o suprime.
Condamnarea unui angajat al Roskomnadzor mai are o dimensiune simbolică: arată că aparatul de stat rus nu tolerează disidența nici măcar în rândurile propriilor funcționari. Într-un sistem în care instituțiile sunt instrumentele represiunii, apartenența la ele nu conferă protecție. De urmărit în continuare: dacă autoritățile vor extinde urmăririle penale și la alte persoane identificate ca donatoare ale FBK, un proces care ar putea viza zeci de mii de cetățeni ruși.
