Un caz de spionaj cu dosar penal în Germania și o prezență la un forum energetic la Atena, fără nicio acuzație. Paralela dintre ele nu e despre vinovăție. E despre ce se întâmplă cu un om care a condus un serviciu secret după ce pleacă din funcție.
Cazul german: arestarea din 6 octombrie 2026
Pe 6 octombrie 2026, August Hanning a fost arestat la domiciliul din apropierea orașului Münster. Are 80 de ani și a condus serviciul german de informații externe, BND, între 1998 și 2005. Apoi a fost secretar de stat la Ministerul de Interne, între 2005 și 2009. A fost reținut și un alt fost înalt oficial al BND, Manfred D., fost șef de cabinet al lui Hanning, în Bavaria.
Potrivit presei române care a preluat informațiile procuraturii federale germane, acuzațiile sunt grave: spionaj în scop de trădare, procurarea de secrete de stat, tentativă de trădare. Pentru Manfred D., acuzația este complicitate la tentativă de trădare.
Mecanismul descris de anchetatori este aproape banal. În jurul anului 2010, la cinci ani după ce Hanning plecase de la BND, el i-ar fi cerut fostului său colaborator să continue să-i furnizeze „informații valoroase” din interiorul serviciului. Plata ar fi mers către firma privată de consultanță a lui Hanning. Manfred D. ar fi livrat aproximativ 2.000 de documente, multe dintre ele clasificate, până în iunie 2022. Printre materiale s-ar fi aflat rapoarte de informare destinate Cancelariei, despre programul nuclear iranian și operațiunile militare rusești. Într-un caz, Hanning ar fi folosit informațiile pentru o analiză destinată unui angajat al unui serviciu străin, a cărui țară nu a fost numită.
Povestea anchetei are și ea un aer de întâmplare. Totul a pornit, scrie presa, de la o percheziție din septembrie 2025, făcută în alt dosar, un litigiu legat de custodia unui copil. Pe dispozitivele electronice ale lui Hanning au apărut documente BND. Parchetul federal a preluat cazul în mai 2026 și, potrivit informațiilor apărute, i-a interceptat comunicările. Anchetatorii erau deja pe urmele unei scurgeri de informații din rapoartele trimise Cancelariei.
Contează un lucru de precizat de la început: este vorba de acuzații, nu de condamnări. Hanning și Manfred D. beneficiază de prezumția de nevinovăție, iar dosarul abia începe.
Cazul românesc: Atena, noiembrie 2025
Povestea lui Eduard Hellvig nu e un dosar penal. Este o prezență, relatată de presă, într-un loc în care nu era de așteptat să-l vezi.
Între 5 și 7 noiembrie 2025, la Atena, a avut loc Forumul pentru Cooperare Energetică Transatlantică (P-TEC), organizat de think tank-ul american Atlantic Council. Vedeta evenimentului a fost ambasadoarea SUA în Grecia, Kimberly Guilfoyle. Din România a venit o delegație mare: ministrul de Interne Cătălin Predoiu, ministrul de Finanțe Alexandru Nazare și secretarul de stat din Energie Cristian Bușoi, care l-a înlocuit pe ministrul Bogdan Ivan.
Acolo, compania privată Nova Power & Gas și compania de stat Transgaz au semnat cu firma greacă Atlantic-SEE LNG Trade un memorandum neangajant. Memorandumul vizează livrări de gaz natural lichefiat din SUA prin „Coridorul Vertical”, pe ruta Grecia, Bulgaria, România, spre Ucraina. Cifrele discutate: 20 TWh pe an, timp de 20 de ani, din 1 ianuarie 2030.
Printre participanți s-a aflat și Eduard Hellvig, fost director al SRI între 2015 și 2023. Prezența lui a fost confirmată pentru G4Media de două surse oficiale. Hellvig a refuzat să comenteze. Atlantic Council a precizat, potrivit relatărilor, că el a participat „în nume personal”, nu a fost invitat oficial și nu are nicio relație formală sau rol consultativ la organizație. Grupul E-INFRA, proprietarul Nova Power & Gas, a spus public că Hellvig nu este și nu a fost angajat, consultant sau colaborator al grupului.
Contextul a venit după. HotNews a relatat că ministrul Energiei, Bogdan Ivan, a convocat pe 11 februarie 2026 o teleconferință cu șefii Transgaz și Romgaz, în care propunea achiziția a 1,5 miliarde de metri cubi de GNL american prin intermediari greci și Nova Power. Romgaz a analizat și a concluzionat că operațiunea nu se justifică economic. Compania a negat că ar fi simțit presiune directă. În martie 2026, Guilfoyle a sugerat public că România a refuzat gaz american. Iar compania greacă din memorandum ar fi fost promovată de o persoană apropiată ei.
Nu există, în ce a relatat presa, nicio acuzație împotriva lui Hellvig. Nu se spune că ar fi încălcat vreo lege.
Ce au în comun
Statutul de „fost”. Ambii au condus servicii secrete, iar acum nu mai au funcții publice. Totuși, în ambele povești, interesul pentru ei vine tocmai din faptul că omul rămâne perceput ca „cineva din sistem”. Rețeaua, accesul, numele de pe ușile potrivite nu dispar la ieșirea din birou.
Zona gri a „consultanței”. În cazul german, consultanța e canalul prin care ar fi circulat banii și informațiile. În cazul românesc, cuvântul apare în presă ca ipoteză, apoi e respins de companie. În ambele cazuri, întrebarea de fond e aceeași: cine plătește cui, pentru ce, și ce anume se vinde când vinzi „acces”?
Interesele străine în fundal. La Hanning, un serviciu străin neidentificat. La Atena, un joc de interese energetice și diplomatice americane, grecești și românești. În ambele cazuri, geopolitica e adevărata miză, iar oamenii cu trecut în servicii sunt utili pentru că știu unde sunt ușile.
Opacitatea. Nici la Berlin, nici la București publicul nu are dosarul complet. Germania are un parchet federal care vorbește prin comunicate. România are surse „oficiale” anonime și refuzuri de comentariu.
Ce e diferit, și diferența contează
Legalitatea. Aceasta e diferența centrală. Hanning e suspectat de infracțiuni, anume că ar fi cumpărat și revândut secrete de stat. Hellvig a fost văzut la un forum public, cu participare declarată în nume personal, la un eveniment organizat de un think tank. A participa la o conferință nu e o infracțiune, iar presa nu a relatat niciun fapt penal.
Dovada. Cazul german are percheziții, interceptări, documente confiscate, doi reținuți și acuzații formulate de procurori. Cazul românesc are o prezență fără explicații: nimeni nu a spus clar ce căuta acolo, iar cei vizați au negat legăturile formale.
Natura bunului în joc. În Germania, documente clasificate, informații care pot clătina încrederea aliaților. În România, un memorandum neangajant pentru gaze, adică o hârtie fără obligații contractuale.
Reacția instituțională. Germania a reacționat penal. România a reacționat politic și mediatic, cu întrebări despre cine l-a chemat pe Hellvig și de ce, și despre cât de legate sunt memorandumul de la Atena și presiunile ulterioare asupra Romgaz.
Ce ne spune paralela
Nu spune că Hellvig seamănă cu Hanning. Ar fi o lectură nedreaptă și neîntemeiată de faptele cunoscute. Spune altceva: ambele cazuri arată cât de subțire e linia dintre „expertiza unui fost șef de serviciu” și „accesul pe care îl poate vinde”. În Germania, linia a fost trecută, spun procurorii, timp de ani, pe ascuns. În România, nimeni nu a dovedit că ar fi trecut-o cineva, dar sistemul nu oferă nici instrumentele să afli dacă a fost trecută.
Două întrebări rămân deschise în România. Prima: există reguli clare despre ce pot face foștii șefi ai serviciilor după plecare, cu o perioadă de „carantină”, declarații publice despre colaborări și interdicții față de companii cu interese în sectoare sensibile? A doua: cine verifică, atunci când un fost șef de serviciu apare la un eveniment unde se negociază contracte de miliarde?
Cazul Hanning va ajunge în fața unei instanțe, iar acolo se va stabili ce s-a întâmplat. Cazul de la Atena nu va ajunge nicăieri, pentru că nu există un dosar. Tocmai de aceea merită pus pe masă, înainte să existe unul.
Material informativ, bazat pe relatări publice. August Hanning și Manfred D. beneficiază de prezumția de nevinovăție. Eduard Hellvig nu face obiectul niciunei acuzații în sursele citate.
Surse: Digi24, HotNews, Gândul, G4Media, Spotmedia, HotNews (Romgaz)
