Duminică, 27 septembrie 2026, un analist care își spune Wazz și postează pe X sub numele @WazzCrypto a publicat rezultatul a câtorva săptămâni de săpat prin date publice de pe blockchain. Concluzia: un singur grup organizat a extras cel puțin 18,43 milioane de dolari din 53 de lansări de memecoin-uri pe Robinhood Chain, între 10 iulie și 21 septembrie 2026.
Șaptezeci și trei de zile. Cincizeci și trei de monede. O medie de un token nou la fiecare 33 de ore, fiecare cu propriul site, propriul logo, propria promisiune — și fiecare cu aceeași soartă.
Partea cu adevărat interesantă nu e suma. Sunt 18 milioane, o sumă modestă în raport cu ce am documentat în rubrica asta în ultimele luni. Partea interesantă este cum au făcut-o: nu spărgând nimic, nu exploatând vreun bug, nu furând chei private. Au folosit o funcție documentată public a platformei de lansare. O funcție pusă acolo, ironic, ca să protejeze investitorii.
Decorul: un blockchain construit pentru acțiuni, cucerit de câini desenați
Ca să înțelegem ce s-a întâmplat, trebuie să înțelegem unde s-a întâmplat.
Pe 1 iulie 2026, Robinhood — brokerul american cunoscut pentru aplicația care a democratizat tranzacționarea acțiunilor și, pe parcurs, a transformat-o într-un joc pe telefon — și-a lansat propriul blockchain. Robinhood Chain, construit pe tehnologia Arbitrum Orbit, un „layer 2” care se decontează pe Ethereum.
Pitch-ul oficial era serios și respectabil: acțiuni tokenizate, active din lumea reală, tranzacționare 24 din 24, infrastructura financiară a viitorului. Acțiunile Robinhood au atins un maxim istoric la anunț.
Piața a ascultat politicos și a început imediat să tranzacționeze memecoin-uri.
Până pe 27 iulie, la mai puțin de o lună de la lansare, 79,2% din volumul de pe bursele descentralizate ale rețelei era generat de memecoin-uri. Activele reale tokenizate — motivul declarat pentru care lanțul exista — totalizau în jur de 12,8 milioane de dolari. Un token numit CASHCAT a crescut cu peste 2.100% într-o săptămână și a depășit 200 de milioane de dolari capitalizare. Rețeaua a ajuns la vârfuri de 3,6 milioane de tranzacții zilnice.
Cineva construiește o autostradă pentru transport de marfă și descoperă a doua zi că e folosită exclusiv pentru curse ilegale. Un teren de joacă nou, cu bani mulți și cu reguli încă necoapte. Exact tipul de loc în care cineva se mută primul.
Cum a funcționat schema
Majoritatea celor 53 de lansări s-au făcut printr-un launchpad numit Pons V2 — o platformă care permite oricui să creeze și să listeze un token în câteva minute, pe o „curbă de legătură” (bonding curve): prețul crește automat pe măsură ce oamenii cumpără.
Problema clasică a acestor lansări sunt boții sniper. Sunt programe care monitorizează blockchain-ul și, în momentul în care un token devine tranzacționabil, cumpără masiv în prima fracțiune de secundă, înaintea oricărui om. Rezultatul: investitorul obișnuit ajunge mereu ultimul la coadă, la un preț deja umflat.
Pons V2 a implementat o soluție elegantă împotriva boților: taxa anti-sniping. În primele secunde după lansare, orice cumpărare este taxată cu 99%. Taxa scade apoi rapid, ajungând la zero în aproximativ cinci secunde. Logica e simplă: dacă un bot cumpără în prima milisecundă, pierde 99% din bani pe loc. Nu merită. Boții stau deoparte, iar oamenii intră pe un teren plat.
Și acum, portița.
Documentația Pons V2 prevede că creatorul tokenului poate scuti până la 32 de adrese de această taxă. Motivația oficială, scrisă negru pe alb: pentru ca o echipă să-și poată „grupa” cumpărăturile inițiale pe mai multe portofele. Un caz de utilizare legitim, în teorie.
În practică, dacă ești creatorul tokenului și poți scuti 32 de portofele de taxa care îi oprește pe toți ceilalți, atunci ai monopol pe primele cinci secunde de existență ale monedei tale.
Asta au făcut. Datele on-chain verificate independent de publicația The Block arată că, în nouă din zece lansări analizate, portofelele scutite de taxă au cumpărat între 82% și 86% din întreaga ofertă de tokeni — în mai puțin de o secundă.
Restul e mecanică pură:
- Lansare. Tokenul apare pe launchpad. Are un nume, un logo, o pagină.
- Captură. În prima secundă, portofelele scutite înghit peste 80% din ofertă, la preț de pornire.
- Hype. Urmează promovarea — pe X, pe Telegram, în grupurile de „alpha”. Tokenul arată viu: are volum, are deținători, are un grafic care urcă. Toate sunt generate intern.
- Cumpărătorii reali. Oamenii intră, atrași de grafic. Fiecare cumpărare urcă prețul pe curba de legătură. Fiecare dolar intrat crește valoarea celor 85% deținute de grup.
- Ieșirea. Grupul vinde. Prețul se prăbușește instantaneu, pentru că 85% din ofertă lovește piața deodată. Cumpărătorii rămân cu tokeni care nu mai au lichiditate.
- Reluarea. Profitul finanțează lansarea următoare.
Wazz descrie rezultatul ca pe o bandă rulantă: banii extrași dintr-un rug pull erau trimiși direct în finanțarea următorului. Nu 53 de escrocherii separate. O singură fabrică, cu 53 de produse.
Pe unele lansări, ancheta a identificat între 70 și 200 de portofele conectate care participau simultan — creând iluzia perfectă a unei comunități entuziaste. Graficul de deținători arăta sănătos. Erau aceiași oameni.
Cum i-a prins un om cu un laptop
Merită insistat asupra acestui punct, pentru că e singura parte încurajatoare a poveștii.
Wazz nu a pornit de la o anchetă. A pornit de la un singur token care i s-a părut ciudat — unul numit DEED. A tras de fir și firul nu s-a mai terminat.
Metodologia, așa cum a descris-o el, este o lecție de analiză on-chain:
- 45 din cele 53 de lansări au fost legate între ele prin fluxuri directe de fonduri — banii de la o schemă au plătit-o pe următoarea, vizibil în registrul public.
- Încă 4 au fost legate prin chei private partajate — același portofel semnase pentru proiecte teoretic fără legătură. O neglijență operațională banală.
- Ultimele 4 au fost identificate prin portofele colectoare comune — adresele unde se aduna, în final, prada.
Aici se ajunge la marele paradox al acestui gen de infracțiune. Blockchain-ul este, prin construcție, un registru public permanent. Fiecare transfer al acestui grup, din iulie până în septembrie, este înregistrat, marcat temporal și vizibil pentru oricine, pentru totdeauna. Un analist pseudonim, lucrând singur, cu instrumente gratuite, a reconstituit o operațiune de 18 milioane de dolari cu o precizie pe care un anchetator bancar nu ar obține-o în mai puțin de un an de solicitări oficiale.
Transparența totală există. Ce nu există este cineva care să se uite înainte ca banii să plece.
Victimele
Aici avem o problemă de documentare pe care e onest să o recunoaștem: nu știm câți oameni au pierdut bani.
Nu există o listă de reclamanți, nu există un dosar penal, nu există un lichidator care să numere. Există doar o sumă — 18,43 milioane de dolari — și un număr necunoscut de portofele care au cumpărat pe drum în sus.
Ce știm sunt numele monedelor și cât a scos grupul din fiecare:
| Token | Suma extrasă |
|---|---|
| CRUMBS | 3,12 milioane $ |
| LEGS | 2,9 milioane $ |
| PINK | 1,44 milioane $ |
| restul (50 de tokeni) | ~11 milioane $ |
CRUMBS, cea mai profitabilă dintre ele, merită citată pentru că ilustrează perfect nivelul de efort investit în poveste. Proiectul promitea utilizatorilor posibilitatea de a-și „transforma bonurile fiscale eligibile în recompense sub formă de acțiuni tokenizate de la companiile de la care deja cumperi”.
Citiți încă o dată. Este o propoziție construită din patru cuvinte-cheie la modă, lipite cu conjuncții. Nu descrie un mecanism. Nu explică de unde vin acțiunile, cine le dă, de ce le-ar da, sau ce legătură are un bon de la supermarket cu un blockchain. A strâns 3,12 milioane de dolari.
Pentru scara reală a fenomenului, cifrele din jur sunt mai elocvente decât un caz individual. Rug pull-ul este, statistic, cea mai frecventă infracțiune din cripto: peste 300.000 de tokeni-escrocherie creați și aproximativ 2 milioane de investitori păgubiți — mai mulți decât toți cei afectați de prăbușirile FTX, Celsius și Voyager la un loc. Centrul IC3 al FBI a raportat pentru 2025 pierderi legate de criptomonede de peste 11 miliarde de dolari.
Și, ca să nu pară un fenomen exclusiv american: în septembrie 2026, Institutul de Cercetare și Prevenire a Criminalității din cadrul Poliției Române a publicat o analiză pe 1.252 de sesizări de fraudă online cu investiții în acțiuni și criptomonede, înregistrate doar în primul semestru al anului. Prejudiciul: peste 58 de milioane de lei, plus aproximativ 2 milioane de euro și în jur de 6 milioane de dolari.
Profilul victimei din România, conform aceleiași analize: 50,8% cu cel mult studii medii — dar 38,8% cu studii superioare; 41,9% pensionari și 41,1% angajați; 78% din mediul urban. Segmentul cel mai lovit: persoane între 66 și 75 de ani.
Nu, nu sunt „boomeri care nu se pricep la calculatoare”. Sunt oameni din orașe, cu venituri, cu acces la internet banking și cu impresia că au ratat un tren.
Firul banilor
Scurt, pentru că nu are unde să ducă.
Aproape toate fondurile au fost convertite în ETH.
Asta e tot. Și e suficient.
Dacă banii ar fi fost mutați în stablecoin-uri precum USDT sau USDC, ar fi existat o șansă: emitenții acestora sunt companii reale, cu obligații legale, iar la cererea unei autorități pot îngheța adresele. S-a mai întâmplat, de multe ori.
Ether-ul nu are emitent. Nu există o companie care să apese un buton. Odată ce prada e în ETH pe un portofel autocustodiat, singura cale de recuperare trece printr-o hotărâre judecătorească împotriva unei persoane fizice identificate — iar pentru asta trebuie mai întâi identificată persoana fizică.
Până acum nu a fost numit public niciun suspect. Nu a fost formulată nicio acuzație. Nicio autoritate de reglementare nu a anunțat vreo anchetă.
Avem un dosar complet, documentat, cu 53 de fapte, cu traseul banilor trasat public de un voluntar. Și nu avem pe nimeni.
Semnalele de alarmă ignorate
Întrebarea legitimă nu este „cum de nu și-au dat seama oamenii”. Este „cum de a mers asta 73 de zile la vedere”.
Răspunsul are trei straturi.
Primul: funcția nu era un bug. Scutirea a 32 de adrese de la taxa anti-sniping este documentată, intenționată și, în anumite condiții, legitimă. Nimeni nu a spart nimic. Problema e de design: o protecție care poate fi dezactivată selectiv de exact persoana împotriva căreia ar trebui, uneori, să protejeze, nu mai e o protecție, ci un avantaj transferabil. Este echivalentul unei alarme antifurt cu o listă de excepții pe care o completează proprietarul magazinului.
Al doilea: viteza. 53 de lansări în 73 de zile. Fiecare token trăia zile, uneori ore. Nu există structură de reglementare pe planetă care să se miște în ore. Până când cineva ar fi putut deschide un dosar pentru CRUMBS, grupul lansase deja alte zece monede. Ritmul nu e un efect secundar al schemei — este apărarea ei.
Al treilea: contextul. Într-un mediu unde un token cu pisici crește 2.100% într-o săptămână, semnalele de alarmă devin imposibil de distins de zgomot. Când comportamentul normal al pieței este indistinct de o escrocherie, escrocheria devine invizibilă. Nu cumperi în ciuda absurdității — cumperi din cauza ei, pentru că absurditatea e exact ce a mers săptămâna trecută.
Ce puteți verifica singuri, înainte de a cumpăra un token nou:
- Distribuția deținătorilor. Orice explorator de blockchain vă arată gratuit primele adrese. Dacă 10 portofele dețin peste 80% din ofertă, nu există dezbatere. Aceasta este singura verificare care conta în toate cele 53 de cazuri și durează 40 de secunde.
- Primele secunde de tranzacționare. Dacă mare parte din ofertă a fost cumpărată în prima secundă, de adrese create în aceeași zi, tokenul a fost capturat înainte să existe pentru dumneavoastră.
- Vârsta portofelelor. Deținători principali cu portofele create cu o zi înainte de lansare, finanțate toate din aceeași sursă: aceeași persoană, 200 de identități.
- Testați propoziția de prezentare. Luați descrierea proiectului și încercați să explicați cuiva, cu cuvintele dumneavoastră, de unde vin banii. Dacă nu puteți, nu e pentru că nu vă pricepeți. E pentru că nu scrie nicăieri.
- Lichiditatea blocată. Verificați dacă fondul de lichiditate e blocat contractual și pentru cât timp. Dacă nu e, poate fi retras oricând.
- Pe cine dați în judecată? Întrebarea finală, și cea mai utilă. Dacă mâine banii dispar, care este numele persoanei și în ce jurisdicție? Dacă răspunsul e „un cont anonim pe X”, ați primit deja răspunsul.
Concluzie: lecțiile
Cazul acesta e diferit de tot ce am documentat în rubrica asta în ultimele luni, și merită spus explicit de ce.
Nu a fost o schemă Ponzi cu un lider carismatic care fuge în Fiji. Nu a fost un call center cu 300 de angajați. Nu a fost un hacker nord-coreean. Nu a existat un om. A existat un proces — repetabil, automatizat, rulat de un grup anonim care a tratat frauda ca pe o linie de producție. Lansare, captură, hype, vânzare, reinvestire. De 53 de ori.
Trei concluzii.
Prima: infrastructura nu e neutră. Robinhood nu a furat nimănui nimic și nu are, din câte se știe, nicio legătură cu grupul. Dar a construit un lanț nou, l-a lăsat să fie colonizat de speculație și a beneficiat de volumele rezultate. Un launchpad a scris o regulă cu o excepție. Nimeni din lanțul acesta nu a comis o ilegalitate prin simplul fapt de a construi. Și totuși, rezultatul combinat a fost o mașină care a funcționat perfect — pentru fraudatori.
A doua: transparența nu e același lucru cu protecția. Toate datele erau publice, în timp real, de la prima tranzacție. Oricine putea vedea că 85% din ofertă fusese cumpărată într-o secundă de portofele scutite de taxă. Oricine — dar nimeni nu se uita, pentru că nu e treaba nimănui. Cripto a rezolvat problema auditului și a lăsat neatinsă problema supravegherii. Sunt lucruri diferite, iar diferența costă 18 milioane de dolari la fiecare 73 de zile.
A treia, și cea mai practică: viteza e arma. Vechile scheme aveau nevoie de ani ca să construiască încredere. Aceasta avea nevoie de o oră. Singurul mod de a o contracara nu este reglementarea — care sosește, în cel mai bun caz, cu trei ani întârziere — ci verificarea celor 40 de secunde. Cine deține tokenul? Dacă răspunsul e „zece portofele”, ați terminat analiza.
Grupul care a rulat operațiunea aceasta nu a fost identificat. Fondurile sunt în ETH și nu pot fi înghețate. Ultima lansare documentată a fost pe 21 septembrie.
Este 28 septembrie. Fabrica a stat o săptămână. Probabil că e doar concediu.
Rubrica „Crypto Scam-ul Săptămânii” apare pe interlopi.com. Dacă ați fost victima unei fraude cu investiții online, sesizarea se depune la Poliția Română sau, pentru cazurile cu element transfrontalier, la DIICOT.
Surse: ancheta on-chain publicată de analistul @WazzCrypto (27 septembrie 2026); The Block (verificare independentă a datelor on-chain); Cryptobriefing, CoinDesk, CoinGecko, Cryptonews; documentația Pons V2; Institutul de Cercetare și Prevenire a Criminalității – Poliția Română (analiză, septembrie 2026); FBI IC3.
