Potrivit CyberScoop, o variantă a spyware-ului NoviSpy și programul de supraveghere Pegasus au fost identificate pe dispozitivele unor activiști din Serbia, într-un nou caz care ridică întrebări grave despre utilizarea instrumentelor de spionaj comercial împotriva societății civile în Europa.
Descoperirea vine în contextul în care Serbia se află deja sub presiune internațională pentru modul în care autoritățile tratează opoziția și activismul civic. Spyware-ul Pegasus, dezvoltat de firma israeliană NSO Group, este vândut exclusiv guvernelor și a fost implicat în scandaluri de supraveghere ilegală pe toate continentele. NoviSpy, la rândul său, a fost documentat anterior de Amnesty International ca instrument folosit de autoritățile sârbe împotriva jurnaliștilor și activiștilor. Varianta nouă descoperită acum sugerează că toolul continuă să fie dezvoltat și utilizat activ.
Cazul a fost identificat în urma unei analize tehnice a dispozitivelor unor persoane care au raportat comportamente suspecte ale telefoanelor. Analiza a relevat urme clare de infectare cu ambele tipuri de spyware, ceea ce indică fie utilizarea simultană a două instrumente distincte, fie o campanie de supraveghere coordonată care combină resurse diferite.
Cum funcționează schema
Pegasus operează prin așa-numitele atacuri ‘zero-click’, adică nu necesită nicio interacțiune din partea victimei pentru a infecta dispozitivul. Odată instalat, programul poate accesa mesaje, apeluri, e-mailuri, fotografii și poate activa microfonul sau camera fără știrea utilizatorului. Practic, telefonul devine un dispozitiv de ascultare permanent în buzunarul victimei.
NoviSpy funcționează pe un principiu similar, dar a fost asociat în trecut cu operațiuni mai puțin sofisticate, posibil conduse de structuri interne de securitate cu resurse tehnice mai limitate decât cele necesare pentru Pegasus. Prezența ambelor instrumente pe aceleași dispozitive poate indica fie o redundanță deliberată, fie implicarea unor actori diferiți care au vizat aceleași persoane din motive separate. În oricare dintre scenarii, gradul de penetrare a vieții private a victimelor este total.
Vectorii de infectare variază: de la linkuri trimise prin SMS sau aplicații de mesagerie, la exploatarea vulnerabilităților din aplicații populare precum WhatsApp sau iMessage. Odată ce vulnerabilitatea este exploatată, atacatorul obține acces complet la sistem fără a lăsa urme vizibile pentru utilizatorul obișnuit.
Cine plătește
Victimele directe sunt activiștii sârbi ale căror dispozitive au fost compromise. Aceștia lucrează în condiții deja dificile, într-un mediu în care presiunea asupra societății civile a crescut constant în ultimii ani. Supraveghere de acest tip nu doar că le expune comunicațiile și contactele, ci le poate pune în pericol sursele, colegii și familiile. Efectul de intimidare se extinde dincolo de persoanele direct vizate: când activiștii știu că pot fi monitorizați, autocenzura devine un mecanism de apărare, iar spațiul civic se îngustează fără ca vreo lege să fie adoptată în acest sens.
Pe un plan mai larg, contribuabilii și partenerii internaționali ai Serbiei sunt și ei afectați indirect. Serbia este țară candidată la Uniunea Europeană, iar utilizarea spyware-ului comercial împotriva propriilor cetățeni reprezintă o contradicție flagrantă cu standardele de stat de drept pe care procesul de aderare le presupune.
De ce contează
Cazul sârb nu este izolat. Pegasus a fost găsit pe telefoanele jurnaliștilor și activiștilor din Ungaria, Polonia, Grecia, Spania și alte state europene. Fiecare nouă descoperire confirmă un tipar: instrumentele de supraveghere comercială, concepute teoretic pentru combaterea terorismului și criminalității organizate, ajung să fie folosite sistematic împotriva vocilor critice la adresa puterii. Serbia adaugă un nou capitol acestui tablou, cu particularitatea că vorbim despre o țară aflată oficial în proces de democratizare și integrare europeană.
De urmărit în perioada următoare: reacția autorităților de la Belgrad, eventualele anchete parlamentare sau judiciare, și poziția instituțiilor europene față de acest caz concret. Precedentele din alte țări arată că, fără presiune externă susținută, astfel de cazuri se închid fără consecințe pentru cei responsabili. Prezența simultană a două tipuri de spyware ridică și întrebarea dacă există cooperare între actori statali diferiți în supravegherea acelorași ținte, o ipoteză care ar merita investigată separat.
