Omul care timp de cinci ani a predicat statul de drept în Europa și a amendat guverne pentru subminarea justiției este acum el însuși în fața legii: Didier Reynders, fostul comisar european pentru Justiție, a fost inculpat oficial pentru spălare de bani de către autoritățile belgiene. Scandalul a căpătat noi dimensiuni în mai 2026, când banca ING Belgium a acceptat să plătească 1,6 milioane de euro pentru a stinge o investigație separată legată de același dosar, după ce a omis timp de cinci ani să raporteze tranzacții suspecte ale fostului oficial.
Potrivit OCCRP și Follow the Money, Reynders este suspectat că a spălat aproximativ un milion de euro prin două scheme distincte: depuneri mari de numerar în conturi personale — între 2008 și 2018 — și o schemă cu bilete de loterie, prin care cumpăra cantități mari de bilete și transfera câștigurile în acelați conturi, pentru a le da aparența unor venituri legitime. Suma totală suspectă se ridică la circa 700.000 de euro în depuneri bancare, la care se adaugă 200.000 de euro provenind din schema cu loteria.
Scandalul a izbucnit în decembrie 2024, cu câteva zile înainte de expirarea mandatului său de comisar european, când poliția belgiană i-a percheziționat reședința. Reynders a negat orice neregulă, susținând că fondurile provin din surse legitime — vânzarea de artă și antichități. Totuși, în octombrie 2025, procurorii belgieni l-au inculpat formal pentru spălare de bani, alături de doi apropiați ai săi: Jean-Claude Fontinoy și Olivier Theunissen, ambii puși sub acuzare pentru implicare în aceleași scheme financiare.
Rolul băncii ING în acest scandal este la fel de revelator. Conform Reuters și Brussels Signal, instituția bancară a identificat intern, încă din 2018, că tranzacțiile lui Reynders ridicau semne de întrebare — dar a întârziat să depună raportul oficial de activitate suspectă până în 2023, adică cu cinci ani mai târziu. Banca Națională a Belgiei și procurorii au deschis o investigație separată împotriva ING pentru această omisiune. În mai 2026, ING a ales să plătească 1,6 milioane de euro pentru a pune capăt acestei anchete, fără a recunoaște formal vreo vină, potrivit NL Times.
Reynders, cunoscut în Belgia drept „Teflon Didier” pentru capacitatea sa de a scăpa neatins din scandaluri politice, a condus Comisia Europeană pentru Justiție exact în perioada în care România era monitorizată prin Mecanismul de Cooperare și Verificare (MCV) pentru progresele în lupta anticorupție. Aceeași persoană care evalua independența justiției românești și solicita condamnarea corupților era, conform anchetatorilor belgieni, implicată în propriile scheme de ascundere a banilor.
Pentru România, ironia este apăsătoare. Ani la rând, Bruxelles-ul a trimis rapoarte critice privind corupția din România, multe semnate sub umbrela comisariatelor de Justiție conduse sau influențate de Reynders. Că unul dintre arhitecții acestui discurs se confruntă acum cu acuzații de spălare de bani ridică întrebări legitime despre credibilitatea instituțiilor europene și despre standardul dublu cu care sunt tratate statele membre față de elitele de la centru.
Procesul penal al lui Reynders urmează să continue în Belgia, fără o dată de judecată fixată deocamdată. Cazul rămâne unul dintre cele mai zguduitoare exemple recente ale fenomenului pe care interlopi.com îl urmărește constant: corupția nu poartă mască. Poartă costum — uneori, chiar costumul celui care ar trebui să o combată.
