Potrivit Balkan Insight, activistul saudit pentru drepturile omului Abdulrahman al-Khalidi, care fugise din Arabia Saudită, a fost eliberat după aproape cinci ani de detenție în Bulgaria. Autoritățile bulgare îl reținuseră în 2021, invocând motive de securitate națională, și îl menținuseră în arest fără ca acuzațiile concrete să fie vreodată clarificate public.
Al-Khalidi a petrecut patru ani și zece luni în detenție, o perioadă excepțional de lungă pentru un caz în care nu a fost pronunțată nicio condamnare penală. Cazul său a atras atenția organizațiilor internaționale de apărare a drepturilor omului, care au denunțat în mod repetat condițiile și durata arestului. Eliberarea sa survine după o presiune susținută din partea grupurilor de advocacy și a unor instituții europene.
Bulgaria este stat membru al Uniunii Europene și al NATO, ceea ce face ca detenția prelungită a unui disident fugar, pe baza unor acuzații nedovedite public de amenințare la securitate, să ridice întrebări serioase despre standardele de protecție a azilului și despre relațiile diplomatice ale Sofiei cu Riad.
Cum funcționează schema
Mecanismul prin care state autoritare reușesc să mențină presiunea asupra disidenților fugiți în țări democratice este bine documentat la nivel internațional. Guvernele de origine transmit alerte de securitate către serviciile de informații ale țărilor gazdă, uneori prin canale bilaterale, alteori prin Interpol. Aceste alerte sunt tratate ca informații sensibile, ceea ce înseamnă că persoana vizată nu poate contesta în mod efectiv acuzațiile, deoarece nu are acces la ele.
În cazul al-Khalidi, autoritățile bulgare au invocat securitatea națională fără a detalia public natura amenințării pretinse. Acest tip de cadru legal creează o situație în care detenția poate fi prelungită indefinit: instanțele acceptă argumentul securității naționale fără a putea verifica substanța sa, iar deținutul rămâne blocat într-o zonă gri juridică. Organizațiile de drepturile omului numesc acest mecanism ‘detenție prin procură’ — statul gazdă execută, în practică, o sancțiune pe care statul de origine nu o poate impune direct.
Arabia Saudită are un istoric documentat de presiuni exercitate asupra țărilor care găzduiesc disidenți saudiți. Cazul jurnalistului Jamal Khashoggi, asasinat în 2018 în consulatul saudit din Istanbul, a ilustrat la nivel extrem capacitatea Riadului de a urmări oponenții peste granițe. Metodele mai puțin vizibile — alertele de securitate, presiunea diplomatică, cooperarea cu serviciile de informații — sunt folosite în mod curent și lasă urme mult mai greu de documentat.
Cine plătește
Costul imediat este suportat de al-Khalidi însuși: aproape cinci ani de libertate pierdută, fără condamnare, fără proces public, fără posibilitatea de a-și construi o viață în siguranță. Dar costul mai larg este suportat de sistemul european de protecție a refugiaților și disidenților. Fiecare astfel de caz în care un stat membru UE menține în detenție un fugar pe baza unor acuzații netransparente erodează credibilitatea angajamentului european față de drepturile omului.
Pentru comunitățile de disidenți din țări autoritare care trăiesc în Europa, cazuri ca cel al lui al-Khalidi transmit un mesaj îngrijorător: nici măcar statele membre ale Uniunii nu oferă o protecție garantată față de presiunile exercitate de regimurile de origine.
De ce contează
Bulgaria nu este un caz izolat. În ultimii ani, mai multe state din Europa Centrală și de Est au fost implicate în cazuri în care disidenți sau solicitanți de azil au fost reținuți în circumstanțe opace, la cererea sau sub presiunea unor state terțe cu care guvernele respective întrețin relații economice sau diplomatice. Faptul că al-Khalidi a fost eliberat după aproape cinci ani nu înseamnă că sistemul a funcționat — înseamnă că presiunea externă a ajuns, în cele din urmă, să depășească presiunea diplomatică saudită.
Cazul merită urmărit în continuare din cel puțin două motive. Primul: al-Khalidi va putea acum să vorbească public despre condițiile detenției și despre natura acuzațiilor care i-au fost aduse — informații care pot documenta mai precis mecanismul folosit. Al doilea: Bulgaria nu a explicat public de ce a menținut detenția atât de mult timp și nici de ce a decis să elibereze activistul acum. Absența acestei transparențe lasă deschisă întrebarea dacă eliberarea este rezultatul unui calcul juridic sau al unuia diplomatic.
