Cel Mai Premiant Pușcăriaș: Tony Mokbel — Baronul care a ieșit din pușcărie pentru că avocata lui lucra pentru poliție

Australia l-a vânat cu un milion de dolari recompensă, l-a găsit în Atena purtând cea mai evidentă perucă din istoria criminalității, l-a adus acasă cu avion privat de 450.000 de dolari și l-a condamnat la 30 de ani. Apoi a descoperit că propria lui avocată era informator al poliției — și totul s-a dus pe apa sâmbetei. Pe 6 februarie 2026, Tony Mokbel a ieșit liber din tribunal și a declarat presei că i-ar plăcea „să se urce într-un avion frumos”.

Pe scurt

• Antonios Sajih Mokbel, născut pe 11 august 1965 în Kuweit și considerat de poliția statului Victoria liderul sindicatului de droguri „The Company” din Melbourne, a fost eliberat definitiv pe 6 februarie 2026, după ce Parchetul din Victoria (Office of Public Prosecutions) a renunțat la rejudecarea din dosarul Orbital.
• Tony Mokbel a fugit din Australia în noiembrie 2006, în timpul procesului și fiind liber pe cauțiune, cu un iaht plecat din portul Fremantle, și a fost arestat de Poliția Elenă pe 5 iunie 2007, într-o cafenea din Atena, purtând o perucă; extrădarea sa cu un avion privat Gulfstream, pe 17 mai 2008, a costat statul australian 450.000 de dolari australieni.
• În iulie 2012, Curtea Supremă a statului Victoria l-a condamnat pe Mokbel la 30 de ani de închisoare, cu un minimum de 22 de ani, după ce acesta a pledat vinovat în dosarele Quills, Orbital și Magnum; pedeapsa a fost redusă la 26 de ani pe 7 martie 2023 și, în 2025, la timpul deja executat.
• Toate condamnările majore ale lui Mokbel s-au prăbușit din cauza faptului că avocata sa, Nicola Maree Gobbo, era în același timp informatorul 3838 al Poliției statului Victoria — scandalul cunoscut drept „Lawyer X”.
• Comisia Regală privind Gestionarea Informatorilor Poliției, condusă de fosta judecătoare Margaret McMurdo, a predat raportul final pe 30 noiembrie 2020, cu 111 recomandări, și a identificat 1.011 persoane cu condamnări sau constatări de vinovăție care ar fi putut fi afectate de conduita lui Gobbo și a poliției.

Fișa de pușcărie

Portretul omului: de la spălător de vase la Ferrari

Antonios Sajih Mokbel s-a născut pe 11 august 1965 în Kuweit, din părinți libanezi stabiliți acolo pentru muncă. Familia s-a întors într-un sat din Liban, apoi a plecat din nou, înaintea războiului civil, pe care l-a mirosit de departe. Când Tony avea opt ani, Mokbelii au ajuns în Melbourne și s-au instalat în Brunswick — cartier de muncitori, de imigranți, de magazine de cartier cu geamuri prăfuite.

Tatăl lucra la fabrica Ford. Mama, la o fabrică de carne. Nimic din dosarul acestei familii nu prevestea un imperiu al amfetaminelor.

Apoi, pe 16 august 1981 — exact la aniversarea de 16 ani a lui Tony — tatăl s-a înecat la Bondi Beach, în Sydney. Băiatul a abandonat școala. La 18 ani a fost arestat prima dată, pentru o încăierare pe stradă. Nimic grav. A spălat vase într-un club de noapte, iar la 19 ani și-a cumpărat, împreună cu soția, un magazin de cartier. Trei ani mai târziu, o pizzerie cu fratele.

Până aici, povestea e aproape plictisitor de respectabilă: imigrant tânăr, muncă pe salariu mic, mici afaceri de familie.

Punctul de cotitură a venit în 1992, când Mokbel a fost închis pentru prima dată. Nu pentru droguri. Pentru că a încercat să mituiască un judecător. E un detaliu care merită subliniat, fiindcă spune aproape tot despre cariera care urma: încă din primul an de pușcărie, Mokbel înțelesese că sistemul de justiție nu e un perete, ci o ușă — iar ușile se deschid cu bani.

A ieșit din închisoare cu o problemă de jocuri de noroc și cu nevoia urgentă de a o finanța. A început cu marijuana. A trecut rapid la speed și ecstasy. Și, în câțiva ani, a construit ceea ce poliția din Victoria a numit simplu, cu o lipsă de imaginație aproape elegantă, „The Company” — Firma.

Cronologia crimelor: industria

Ceea ce diferențiază Mokbel de traficanții obișnuiți nu e violența — e scara industrială. Omul nu vindea droguri. Le fabrica.

1997. Un laborator de droguri amenajat în curtea din spate explodează. Mokbel era înăuntru. Iese nevătămat. Valoarea estimată a producției din acel laborator: 78 de milioane de dolari. Nu a fost pus sub acuzare pentru nimic. Autoritățile australiene au tratat episodul ca pe un incident casnic nefericit — un fel de țeavă de gaz spartă, dacă țeava de gaz ar fi fost capabilă să producă metamfetamină cât un oraș mediu.

Sfârșitul anului 2000. Mokbel organizează un transport de efedrină din Serbia. Cantitatea este suficientă pentru a produce droguri cu o valoare de stradă estimată la două miliarde de dolari. Pentru comparație: bugetul anual al poliției care îl urmărea era o fracțiune din această sumă.

Până în 2000 avea deja Ferrari, proprietăți și cai de curse. Caii de curse nu erau un hobby de parvenit — erau instrument de spălare. Peste două milioane de dolari au trecut, potrivit anchetatorilor, prin bordelul „At the Top of the Town”. Un nume pe care nici cel mai zelos scenarist nu l-ar fi inventat.

August 2001. Prima arestare serioasă: import de cocaină din anul precedent. Eliberat pe cauțiune în 2002.

Sfârșitul lui 2002. O întâlnire în cartierul Carlton se termină cu Mokbel bătut aproape până la moarte. Războaiele interlope din Melbourne — perioada care va genera mai târziu un serial de televiziune și o întreagă industrie de cărți — erau în plină desfășurare.

Septembrie 2005. A doua arestare, pe acuzații conexe. A doua cauțiune.

Observați tiparul. Omul este arestat de două ori pentru import de cocaină la scară comercială și de două ori lăsat să plece acasă. Asta nu e corupție — e procedură. Pur și simplu sistemul judiciar din Victoria funcționa, în acei ani, pe principiul că un om cu Ferrari, cai de curse și o pizzerie nu are niciun motiv să fugă.

Fuga: Edwena, 14 metri și Canalul Suez

Pe 19 martie 2006, Mokbel află că poliția pregătește o acuzație de omor împotriva lui. Era în plin proces, liber pe cauțiune.

A dispărut.

Primele luni le-a petrecut ascuns în Bonnie Doon, un sat de vacanță la câteva ore de Melbourne — locul care, printr-o coincidență savuroasă, este celebru în Australia drept decorul unei comedii despre o familie obsedată de casa ei de la lac. Apoi a cumpărat un iaht de 14,4 metri numit Edwena.

Pe 11 noiembrie 2006 a ieșit din portul Fremantle, în Australia Occidentală. A traversat Oceanul Indian. A urcat prin Marea Roșie. A trecut Canalul Suez. Pe 24 decembrie 2006 a acostat în Grecia.

Să fim foarte limpezi în privința a ceea ce s-a întâmplat aici: cel mai căutat om din Australia, aflat în mijlocul unui proces penal, a părăsit continentul pe mare, cu un iaht cumpărat pe numele cuiva, și nimeni nu a observat nimic timp de șase săptămâni de navigație. În 2006. Cu sateliți. Cu Interpol. Cu o poliție care avea deja un grup operativ dedicat exclusiv persoanei lui.

28 februarie 2007. În lipsă, Mokbel este acuzat de uciderea lui Lewis Moran, în martie 2004 — o crimă pentru care, potrivit acuzării, ar fi plătit 150.000 de dolari lui Keith Faure și Evangelos Goussis. Mai târziu, în 2007, apare și o acuzație pentru uciderea lui Michael Marshall, din octombrie 2003.

Aprilie 2007. Poliția din Victoria oferă un milion de dolari recompensă pentru informații.

5 iunie 2007. Mokbel este arestat pe o terasă de cafenea din Atena. Era însoțit de prietena lui și de fiica lui. Purta o perucă.

Nu o perucă discretă. O perucă neagră, groasă, „comic de evidentă”, după formularea presei australiene — un obiect atât de spectaculos de nereușit încât astăzi se află expus la Muzeul Poliției din Victoria. Omul care a traversat trei mări fără să fie detectat a fost prins pentru că arăta ca un bărbat de 41 de ani cu păr de manechin de vitrină.

Extrădarea a durat un an și a fost contestată la toate nivelurile posibile: instanțele australiene, Curtea de Apel din Atena, Curtea Supremă a Greciei și Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Toate respinse. Libanul a depus, simultan, o cerere proprie de extrădare — fapt care a alimentat acuzații de mituire. Pe 8 mai 2008, ministrul grec al justiției a ratificat extrădarea către Australia.

Pe 17 mai 2008, Mokbel a aterizat la Melbourne cu un avion privat Gulfstream, escortat de opt bărbați libanezi. Costul zborului: 450.000 de dolari, din bani publici.

Condamnările: 30 de ani, pe hârtie

Pentru cele două acuzații de omor — motivul real al fugii — Mokbel nu a fost niciodată condamnat: a fost achitat în septembrie 2009 în dosarul Lewis Moran, iar acuzația privind uciderea lui Michael Marshall a fost retrasă de procurori. Keith Faure și Evangelos Goussis au fost însă condamnați pentru uciderea lui Moran.

Întors acasă, Mokbel a încasat 12 ani pentru importul de cocaină din 2000 — pentru care fusese condamnat în lipsă.

Apoi, în iulie 2012, a pledat vinovat pentru trei acuzații majore, fiecare cu numele ei de dosar: Quills și Orbital (MDMA) și Magnum (metamfetamină). Sentința: 30 de ani, cu un minimum de 22 de ani de executat.

Pe hârtie, statul australian câștigase. Cel mai mare traficant din istoria modernă a Melbourne-ului urma să iasă din închisoare la aproape 70 de ani.

Pe 27 februarie 2012, Mokbel suferise un infarct ușor. Pe 11 februarie 2019, a fost înjunghiat în închisoarea de maximă siguranță Barwon și a ajuns în stare critică. A supraviețuit.

Niciunul dintre aceste lucruri nu l-a eliberat. L-a eliberat ceva mult mai banal: dosarul propriei sale avocate.

De ce a rezistat atât? Pentru că apărarea lui era și acuzarea

Nicola Maree Gobbo, născută pe 16 noiembrie 1972, era una dintre cele mai cunoscute avocate penale din Melbourne. Îi reprezenta pe interlopi. Apărea la televizor. Îi apăra, printre alții, pe Tony Mokbel.

Era, în același timp, informatorul înregistrat al poliției cu numărul 3838.

Nu ocazional. Nu dintr-un impuls. Între septembrie 2005 și ianuarie 2009, Gobbo a transmis peste 5.000 de rapoarte detectivilor din grupul operativ Purana — în timp ce reprezenta, ca avocat al apărării, exact persoanele despre care raporta. Poliția o înregistrase ca informator în 1995, apoi din nou în 1999 și în 2005. În 2010 a continuat să furnizeze informații. Când, în cele din urmă, i s-a spus poliției să nu mai accepte nimic de la ea, Gobbo a continuat să ofere până în 2012.

Dimensiunile dezastrului: Comisia Regală a identificat, în volumul I al raportului final, 1.011 persoane cu condamnări sau constatări de vinovăție care ar fi putut fi afectate de conduita lui Gobbo și a Poliției statului Victoria. În 2019, avocatul poliției Saul Holt vorbise la comisie de 1.297 de dosare care necesitau verificare — oameni reprezentați sau consiliați de Gobbo. Gobbo însăși a susținut că activitatea ei de informator a condus la 386 de condamnări.

Curtea Supremă a Australiei, în decizia din 2018, a numit activitatea ei de informator „o încălcare fundamentală și revoltătoare” a obligațiilor profesionale, adăugând că Poliția din Victoria se făcuse vinovată de o conduită „reprobabilă”.

Pe 3 decembrie 2018, premierul Daniel Andrews a dispus o Comisie Regală privind Gestionarea Informatorilor Poliției. Comisara: fosta judecătoare Margaret McMurdo. Audierile publice au durat de la 14 martie 2019 până la 21 februarie 2020. Raportul final a fost predat pe 30 noiembrie 2020 și conținea 111 recomandări — 54 către guvernul statului, 41 către poliție.

Concluzia centrală a lui McMurdo: un „eșec sistemic”. Conduita unor polițiști nu ar fi fost posibilă fără „eșecuri critice de conducere și guvernanță în Poliția din Victoria”. Peste 100 de persoane din interiorul poliției știau despre rolul lui Gobbo.

Și acum partea care merită citită de două ori: Poliția din Victoria a cheltuit 4,52 milioane de dolari încercând să țină secrete propriile ei relații cu Gobbo. În perioada comisiei, costurile juridice și de sprijin ale poliției au ajuns la aproximativ 1,5 milioane de dolari pe lună. Gobbo însăși a primit în jur de 3 milioane de dolari într-o înțelegere cu statul. Biroul Investigatorului Special, creat ca să stabilească dacă polițiștii implicați trebuie trimiși în judecată, a fost finanțat cu 13,47 milioane de dolari.

Rezultatul acelei investigații speciale, condusă de fostul judecător al Curții Supreme Geoffrey Nettle: Nettle a recomandat acuzații penale împotriva mai multor persoane. Directoarea Parchetului, Kerri Judd, a refuzat — pe motiv că existau „șanse mici de condamnare” sau că „pedeapsa probabilă nu justifică efortul implicat”. Într-o scrisoare din mai 2023, Nettle i-a scris lui Judd că șansele de a obține aprobarea pentru acuzații erau „practic nule” și a recomandat desființarea propriului birou. Pe 18 iulie 2023, premierul Daniel Andrews a anunțat închiderea biroului, iar instituția a fost abolită prin Special Investigator Repeal Act 2023. Treizeci și opt dintre cei mai cunoscuți avocați din Victoria au semnat o scrisoare prin care cereau premierului să își retragă declarațiile și să își ceară scuze față de Nettle.

Niciun polițist nu a fost acuzat. Fostul șef al poliției Graham Ashton a declarat că „poate dormi noaptea”. Avocatul-șef al poliției, Findlay McRae, criticat la comisie, a fost cercetat de organismul de reglementare al profesiei, care a stabilit în martie 2022 că nu a comis nicio abatere.

Singura persoană care a plătit profesional ceva a fost Gobbo, radiată din barou. În 2020, potrivit unui raport din 2022, Poliția din Victoria i-a oferit să îi organizeze și să îi plătească mutarea într-o țară fără tratat de extrădare cu Australia. Gobbo refuzase anterior protecția martorilor — spunând, cu o sinceritate greu de contrazis, că se temea mai mult de poliție decât de foștii ei clienți.

Căderea — și ridicarea

Prăbușirea dosarelor construite cu ajutorul lui Gobbo a fost metodică, dosar cu dosar, an după an.

26 iulie 2019 — condamnarea lui Faruk Orman pentru un omor din 2002 este anulată, cu achitare. 30 octombrie 2020 — condamnarea pentru droguri a lui Zlate Cvetanovski, răsturnată.

15 decembrie 2020 — condamnarea lui Mokbel pentru importul de cocaină din 2000 este anulată. Victorie simbolică: pedeapsa fusese deja executată.

7 martie 2023 — sentința de 30 de ani este redusă la 26, cu 20 de ani fără drept de eliberare condiționată. Mokbel devenea eligibil pentru eliberare în 2031.

4 aprilie 2025 — Mokbel este eliberat pe cauțiune, în așteptarea apelurilor pentru celelalte trei acuzații. După 18 ani, iese pe poarta închisorii.

3 octombrie 2025 — câștigă apelul pentru MDMA. Dosarul Quills: achitare. Dosarul Orbital: rejudecare.

6 noiembrie 2025 — pedeapsa din dosarul Magnum este redusă la timpul deja executat.

5–6 februarie 2026 — Parchetul din Victoria renunță la rejudecarea din dosarul Orbital, invocând vârsta lui Mokbel, starea lui de sănătate și timpul petrecut deja în detenție. Comunicatul oficial spune că decizia a venit după „analiza atentă a tuturor aspectelor cauzei”.

Tony Mokbel a ieșit din tribunalul din Melbourne și a dat o declarație presei. „E foarte plăcut, și viața merge înainte.” Apoi a adăugat că i-ar plăcea „să se urce într-un avion frumos” și că vrea să călătorească în străinătate.

Un om care a fost adus înapoi în Australia cu un Gulfstream de 450.000 de dolari plătit de contribuabili tocmai anunțase, pe treptele tribunalului, că își dorește din nou să zboare.

Întrebări frecvente

Cine este Tony Mokbel?

Antonios Sajih „Tony” Mokbel este un criminal australian născut pe 11 august 1965 în Kuweit, din părinți libanezi, și stabilit din copilărie în Melbourne. Poliția statului Victoria l-a considerat liderul sindicatului de droguri cunoscut drept „The Company”, iar în iulie 2012 Mokbel a pledat vinovat pentru trei acuzații de trafic de droguri la scară comercială și a fost condamnat la 30 de ani de închisoare.

De ce a fost eliberat Tony Mokbel?

Tony Mokbel a fost eliberat pe cauțiune pe 4 aprilie 2025 și definitiv pe 6 februarie 2026, pentru că avocata sa, Nicola Maree Gobbo, fusese în același timp informator înregistrat al Poliției statului Victoria sub numărul 3838. Curtea de Apel a statului Victoria a anulat sau a redus, pe acest motiv, condamnările sale principale, iar Parchetul din Victoria a renunțat la ultima rejudecare, invocând vârsta și starea de sănătate ale lui Mokbel, vechimea faptelor și timpul deja petrecut în detenție.

Ce este scandalul „Lawyer X” din Australia?

„Lawyer X” este numele dat scandalului în care avocata penală Nicola Maree Gobbo, din Melbourne, a transmis Poliției statului Victoria informații despre proprii ei clienți, ca informator 3838, între 2005 și 2009. Comisia Regală privind Gestionarea Informatorilor Poliției, condusă de fosta judecătoare Margaret McMurdo, a publicat pe 30 noiembrie 2020 un raport cu 111 recomandări, care a identificat 1.011 persoane cu condamnări sau constatări de vinovăție potențial afectate.

Moștenirea

Povestea lui Tony Mokbel nu este povestea unui geniu criminal. Omul a fost prins pe o terasă din Atena cu o perucă ridicolă pe cap, după ce își construise o carieră întreagă pe presupunerea corectă că instituțiile australiene erau mai lente decât el.

Este, în schimb, cel mai scump autogol din istoria poliției australiene.

Poliția din Victoria a vrut să câștige războaiele interlope din Melbourne și a găsit o scurtătură: o avocată a apărării dispusă să-și vândă clienții. A funcționat, pe termen scurt. Zeci de dosare, construite rapid, cu informații care în orice sistem judiciar funcțional nu ar fi trebuit să existe. Apoi scurtătura a explodat — și a luat cu ea nu doar dosarul Mokbel, ci peste o mie de cauze, 124 de condamnări, o Comisie Regală, 111 recomandări, un Birou al Investigatorului Special desființat după ce a constatat că nu poate acuza pe nimeni, și o factură publică de care nimeni nu vrea să vorbească în total.

Bilanțul final, cu cifrele puse una lângă alta: un milion de dolari recompensă, 450.000 pentru zborul de extrădare, 4,52 milioane cheltuite de poliție pe secretomanie, 1,5 milioane pe lună în costuri juridice, 3 milioane de dolari pentru avocata-informator, 13,47 milioane pentru biroul care nu a reușit să acuze niciun polițist. Rezultatul: zero condamnări valabile pentru acuzațiile majore, zero polițiști trași la răspundere, un fost șef de poliție care doarme bine noaptea și un baron al drogurilor de 61 de ani care se gândește la bilete de avion.

Singurul obiect care a rămas, din toată această operațiune, în custodia definitivă a statului australian, este peruca. Stă într-o vitrină, la Muzeul Poliției din Victoria.

Este, trebuie să recunoaștem, un suvenir pe măsura anchetei.

Victimele războaielor interlope din Melbourne — Lewis Moran, Michael Marshall și ceilalți morți ai acelui deceniu — nu au beneficiat de apeluri, de comisii regale sau de reduceri de pedeapsă.

Surse

• ABC News: Prosecutors abandon drug trafficking case against Tony Mokbel, 6 februarie 2026
• France 24: Australia drug kingpin walks free after police informant scandal, 6 februarie 2026
• RNZ: Prosecutors abandon drug trafficking case against Australian underworld figure, 6 februarie 2026
• ABC News: Gangland figure Mokbel faces retrial after spending 6,500 days in prison, 3 octombrie 2025
• ABC News: Court spares underworld figure Tony Mokbel extra jail time, 6 noiembrie 2025
• Sydney Morning Herald: Drug kingpin to fugitive to free man — Mokbel walks after 18 years behind bars, 4 aprilie 2025
• The Age: Tony Mokbel’s sentence reduced by Court of Appeal after Lawyer X scandal, 7 martie 2023
• ABC News: Tony Mokbel has cocaine importation conviction quashed over Lawyer X scandal, 15 decembrie 2020
• ABC News: Tony Mokbel, the drug kingpin who became Australia’s most wanted man, 12 februarie 2019
• The Age: Tony’s flight in a luxury yacht, 19 aprilie 2011
• Royal Commission into the Management of Police Informants: raportul final, volumul I, 30 noiembrie 2020
• ABC News: Investigation into Victorian Lawyer X saga abandoned with no charges laid, 18 iulie 2023
• ABC News: Lawyers call for apology from Daniel Andrews following closure of Lawyer X Office of the Special Investigator, 18 iulie 2023
• Lawyers Weekly: Lawyer X special investigator says DPP refuses to lay charges, iulie 2023
• Wikipedia: Tony Mokbel, consultat 15 octombrie 2026