Potrivit ICIJ, documente confidenţiale obţinute în cadrul investigaţiei globale ‘China Capital’ dezvăluie cum sucursalele londoneze ale Industrial and Commercial Bank of China (ICBC) au atras în mod deliberat clienţi cu risc ridicat — firme legate de oligarhi şi autorităţi autocrate — pentru a asigura resurse şi alianţe strategice în favoarea regimului lui Xi Jinping. Investigaţia se bazează pe un volum de 4,8 milioane de înregistrări confidenţiale şi a fost realizată de un consorţiu internaţional de jurnalişti.
ICBC este cea mai mare bancă din lume după active şi are ca acţionar majoritar statul chinez. Operaţiunile sale din Regatul Unit au funcţionat, potrivit documentelor, ca un instrument explicit politic: banca a cultivat relaţii cu entităţi aflate sub sancţiuni sau asociate cu regimuri autoritare, ignorând în acelaşi timp semnale interne de fraudă şi abuz. Un caz emblematic: la scurt timp după ce autorităţile americane au pus sub acuzare gigantul tehnologic Huawei, sucursala londoneză a ICBC a facilitat transferul urgent a unui miliard de dolari din Marea Britanie, ocolind controalele interne pentru a proteja un favorit al Beijingului.
Investigaţia mai arată că ICBC a promovat un director executiv acuzat de corupţie şi a trecut cu vederea ani de zile comportamente frauduloase şi delapidări în rândul angajaţilor proprii. Documentele confidenţiale descriu o cultură instituţională în care loialitatea faţă de obiectivele politice ale Partidului Comunist Chinez prima în faţa oricăror standarde de conformitate sau etică bancară.
Cum funcţionează schema
Mecanismul central identificat de ICIJ este simplu în logică, dar sofisticat în execuţie: ICBC folosea prezenţa sa în centrele financiare occidentale — în special Londra — pentru a oferi servicii bancare unor clienţi pe care băncile europene sau americane îi refuzau din cauza riscurilor de sancţiuni sau a profilului politic. Astfel, banca devenea indispensabilă pentru oligarhi ruşi, companii legate de regimuri autoritare şi entităţi care aveau nevoie de acces la sistemul financiar internaţional.
În cazul Huawei, operaţiunea a fost executată cu o viteză care sugerează că decizia a venit de la cel mai înalt nivel. La câteva zile după ce Departamentul de Justiţie al SUA a depus rechizitoriul împotriva companiei, în 2019, sucursala londoneză a ICBC a procesat transferul a unui miliard de dolari, ignorând procedurile interne de verificare. Documentele arată că angajaţii care au semnalat nereguli au fost ignoraţi sau marginalizaţi. Banca funcţiona, în esenţă, ca un braţ financiar al statului chinez, nu ca o instituţie comercială independentă.
Promovarea directorului executiv corupt — identificat în documente drept Zhang Hongli — ilustrează un alt nivel al problemei: ICBC nu doar că tolera abuzurile, ci recompensa loialitatea politică în detrimentul integrităţii profesionale. Angajaţii care ridicau obiecţii se confruntau cu consecinţe negative, în timp ce cei care facilitau operaţiunile sensibile avansau în ierarhie.
Cine plăteşte
Victimele directe ale acestui sistem sunt multiple. Investitorii şi clienţii obişnuiţi ai băncii sunt expuşi riscurilor generate de o cultură instituţională care ignoră conformitatea. Statele occidentale care găzduiesc operaţiunile ICBC suportă costul indirect al erodării regimurilor de sancţiuni: atunci când o bancă de talia ICBC facilitează transferuri pentru entităţi sancţionate sau acuzate, eficacitatea întregului sistem de presiune financiară internaţională este subminată.
La un nivel mai larg, contribuabilii şi cetăţenii din ţările vizate de regimurile autoritare pe care ICBC le-a sprijinit plătesc preţul real: banii circulaţi prin aceste canale au consolidat capacitatea unor guverne de a-şi menţine puterea şi de a evita consecinţele acţiunilor lor. Miliardele de dolari mutate discret prin Londra nu sunt cifre abstracte — reprezintă resurse care au întărit structuri politice şi economice opace.
De ce contează
Investigaţia ‘China Capital’ este semnificativă nu doar pentru dimensiunea sa — 4,8 milioane de documente — ci pentru că documentează pentru prima dată, cu probe concrete, modul în care o bancă de stat chineză şi-a folosit prezenţa în Occident ca instrument geopolitic. Precedentul cel mai apropiat este cazul băncilor ruseşti care au operat în Europa înainte de 2022 şi care au facilitat transferuri pentru oligarhi şi entităţi sancţionate. Diferenţa de scară este însă semnificativă: ICBC este de câteva ori mai mare decât orice bancă rusă implicată în scandaluri similare.
Cazul ridică întrebări urgente pentru regulatorii financiari britanici şi europeni: cum a fost posibil ca o bancă să opereze ani de zile cu o astfel de agendă politică explicită fără intervenţia autorităţilor de supraveghere? Ce măsuri concrete vor urma după publicarea investigaţiei? Răspunsurile la aceste întrebări vor arăta dacă sistemul de reglementare financiară occidentală este capabil să facă faţă unui tip nou de risc — nu crima organizată clasică, ci capitalul de stat chinez folosit ca armă diplomatică.
