Potrivit Meduza, Irlanda si Serviciul European de Actiune Externa au inaintat o propunere prin care Alisher Usmanov, omul de afaceri ruso-uzbek aflat pe lista de sanctiuni a Uniunii Europene, ar urma sa isi recupereze activele inghetate si sa primeasca dreptul de a intra pe teritoriul UE, in timp ce numele sau ar ramane formal pe lista neagra. Informatia a fost publicata initial de Financial Times, care citeaza diplomati europeni familiarizati cu discutiile.
Usmanov, unul dintre cei mai bogati oameni din Rusia, a fost sanctionat de UE in martie 2022, la scurt timp dupa invazia rusa la scara larga a Ucrainei. Masurile impuse includeau inghetarea activelor si interdictia de calatorie. Averea sa este estimata la zeci de miliarde de dolari si include participatii in companii de telecomunicatii, minerit si tehnologie, precum si proprietati imobiliare de lux in mai multe tari europene. Propunerea discutata acum ar reprezenta o relaxare substantiala a regimului de sanctiuni, fara a-l elimina complet pe Usmanov din registrul oficial.
Deocamdata nu este clar daca propunerea va obtine sprijinul necesar din partea statelor membre. Deciziile privind sanctiunile UE necesita unanimitate, iar orice modificare poate fi blocata de un singur stat. Contextul diplomatic in care apare aceasta initiativa este insa semnificativ: discutiile au loc la peste patru ani de la declansarea sanctiunilor si in mijlocul unor negocieri mai largi privind viitorul regimului de restrictii impuse Rusiei.
Cum functioneaza schema
Propunerea descrisa de Financial Times introduce o distinctie fara precedent in logica sanctiunilor europene: o persoana poate ramane nominal pe lista, dar fara ca aceasta includere sa mai produca efecte juridice concrete. Activele devin disponibile, calatoriile devin posibile, iar sanctiunea se transforma intr-o eticheta simbolica. Aceasta abordare ridica intrebari fundamentale despre ce inseamna, in practica, o sanctiune.
Mecanismul traditional al sanctiunilor UE functioneaza prin inghetarea tuturor bunurilor identificabile ale persoanei vizate pe teritoriul european si prin interdictia de intrare in spatiul Schengen. Companiile si bancile europene au obligatia de a refuza orice tranzactie cu persoanele sanctionate. Daca activele sunt deghetate, aceste obligatii dispar, indiferent daca numele figureaza sau nu pe o lista. Efectul practic al propunerii irlandeze ar fi, asadar, golirea de continut a sanctiunii, nu ridicarea ei formala.
Initiativa vine din partea Irlandei, stat cu o prezenta semnificativa a unor structuri financiare si holding-uri internationale, si a Serviciului European de Actiune Externa, bratul diplomatic al UE. Motivatiile exacte nu sunt explicate public, insa diplomatii citati de Financial Times sugereaza ca propunerea face parte dintr-un proces mai larg de revizuire a eficientei sanctiunilor.
Cine plateste
Victimele directe ale razboiului din Ucraina sunt cele care suporta costul oricarei relaxari a presiunii economice asupra cercului de oligarhi apropiati Kremlinului. Sanctiunile au fost concepute tocmai ca instrument de a creste costul politic si economic al agresiunii ruse. Orice exceptie sau relaxare, chiar si una prezentata ca tehnica, trimite un semnal despre determinarea europeana de a mentine aceasta presiune.
Pe un plan mai larg, cetatenii europeni care au sustinut prin taxe si decizii politice un regim de sanctiuni prezentat ca ferm si coerent sunt cei care suporta costul credibilitatii erodate. Daca sanctiunile pot fi golite de continut printr-o propunere birocratics, valoarea lor ca instrument de politica externa scade pentru toate cazurile viitoare.
De ce conteaza
Cazul Usmanov nu este singular. El testeaza un principiu: pot sanctiunile UE sa fie negociate individual, caz cu caz, sub presiunea unor interese juridice, diplomatice sau economice? Daca raspunsul este da, atunci intregul regim de sanctiuni impotriva Rusiei devine vulnerabil la erodare progresiva, nu printr-o decizie politica majora, ci prin ajustari tehnice succesive, fiecare in parte aparent minora.
Precedentul conteaza si pentru viitor. Daca propunerea irlandeza avanseaza, ea poate deveni model pentru alte cazuri similare. Oligarhii sanctionati dispun de resurse juridice considerabile si de acces la retele de lobby in capitalele europene. Un mecanism care permite mentinerea formala a sanctiunii concomitent cu ridicarea efectelor sale practice le ofera exact instrumentul de care au nevoie pentru a iesi din izolare fara ca guvernele sa fie nevoite sa isi asume public decizia. Este o forma de retragere cu fata salvata, dar cu consecinte reale.
