Potrivit InSight Crime, Alex Nain Saab Morán, om de afaceri colombian acuzat că a fost unul dintre principalii interpuși ai fostului președinte venezuelean Nicolás Maduro, a fost deportat din Venezuela de guvernul condus de președintele interimar Delcy Rodríguez. Cazul său ilustrează modul în care regimul de la Caracas a folosit rețele de intermediari privați pentru a ocoli sancțiunile internaționale și pentru a deturna fonduri publice la scară masivă.
Saab este acuzat de autoritățile americane de spălare de bani și de participare la scheme de corupție care au prejudiciat statul venezuelean cu sume estimate la miliarde de dolari. Potrivit rechizitoriului american, el ar fi acționat ca intermediar în contracte publice supraevaluate, în special în programul de construcție de locuințe sociale CLAP, prin care guvernul Maduro distribuia alimente subvenționate populației. Saab neagă acuzațiile și s-a prezentat public drept diplomat venezuelean, invocând imunitate diplomatică.
Traseul său juridic este unul neobișnuit chiar și pentru standardele cazurilor de corupție la nivel înalt. Arestat în 2020 în Capul Verde în timpul unei escale tehnice, el a fost extrădat în Statele Unite în 2021, după o lungă bătălie juridică în care Venezuela a protestat vehement. Ulterior, în contextul negocierilor dintre Washington și Caracas, Saab a fost eliberat în 2023 ca parte a unui schimb de deținuți. Acum, deportarea sa din Venezuela de către propriul guvern care l-a protejat ani de zile ridică întrebări despre schimbările de putere interne din cadrul regimului.
Cum funcționează schema
Modelul folosit de Saab, potrivit acuzațiilor americane, este unul clasic pentru sistemele cleptocratice: un intermediar privat, cu acces privilegiat la cercurile puterii, obține contracte publice prin relații politice, nu prin competiție reală. Contractele sunt supraevaluate față de valoarea reală a bunurilor sau serviciilor livrate, iar diferența este transferată în conturi offshore, trecând prin jurisdicții cu control financiar redus.
În cazul programului CLAP, schema presupunea achiziționarea de alimente la prețuri umflate de la companii controlate sau afiliate lui Saab, care erau apoi vândute statului venezuelean. Statul plătea din rezervele valutare ale țării, în timp ce profiturile ajungeau în conturi din Panama, Emiratele Arabe Unite și alte centre financiare offshore. Sancțiunile americane impuse Venezuelei au complicat tranzacțiile, dar rețeaua lui Saab ar fi găsit metode alternative de transfer, inclusiv prin criptomonede și companii-paravan din mai multe țări.
Structura rețelei era concepută pentru a pune distanță între banii publici și beneficiarii finali. Fiecare verigă din lanț — companie-paravan, cont offshore, transfer valutar — adăuga un strat suplimentar de opacitate, făcând urmărirea fondurilor extrem de dificilă pentru anchetatori.
Cine plătește
Victimele directe sunt cetățenii venezueleni obișnuiți. Programul CLAP era destinat să ajute familiile cu venituri mici să acceseze alimente de bază la prețuri subvenționate, într-o țară lovită de o criză economică profundă. În loc să ajungă integral la beneficiari, o parte semnificativă din banii alocați programului ar fi fost deturnată prin schemele descrise în rechizitoriu. Populația care depindea de aceste cutii cu alimente primea produse de calitate inferioară sau în cantități insuficiente, în timp ce diferența de preț alimenta conturile unor intermediari.
La nivel mai larg, schema a contribuit la erodarea rezervelor valutare ale statului venezuelean, agravând criza economică și accelerând sărăcirea populației. Milioane de venezueleni au emigrat în ultimul deceniu, parțial ca urmare a colapsului economic pe care astfel de scheme de corupție l-au accelerat.
De ce contează
Cazul Saab este unul dintre cele mai documentate exemple de corupție la nivel de stat din America Latină a ultimelor două decenii. El arată cum un regim poate folosi programe sociale ca vehicule pentru deturnarea de fonduri, transformând ajutorul umanitar într-un instrument de îmbogățire a elitei politice. Mecanismul nu este unic Venezuelei: scheme similare au fost documentate în Nicaragua, Cuba și în alte state cu economii controlate politic.
Deportarea lui Saab de către guvernul Rodríguez, după ani în care același guvern l-a apărat cu vehemență pe scena internațională, sugerează că echilibrele interne de putere din Venezuela se reconfigurează. De urmărit în perioada următoare: dacă autoritățile venezuelene vor coopera cu ancheta americană, dacă alți intermediari din rețea vor fi identificați și dacă fondurile deturnate vor putea fi vreodată recuperate și returnate statului venezuelean.
