Arabia Saudită: Cinci Ani de Închisoare Transformați în Condamnare la Moarte, Pentru un Comentariu pe Facebook

Posted on: - Redactia

Pe scurt

  • Autoritățile saudite au anunțat pe 17 octombrie 2026 execuția lui Hassan Zaki al-Faraj, condamnat la moarte pe 3 noiembrie 2022 de Curtea Penală Specializată pentru infracțiuni de terorism comise, potrivit rechizitoriului, când avea 14 ani, relatează Human Rights Watch.
  • Anojan Sivarasa, muncitor sri lankez de 24 de ani angajat în construcții în Arabia Saudită, a fost condamnat pe 27 iulie 2026 la cinci ani de închisoare și o amendă de 3 milioane de riyali (aproximativ 800.000 de dolari) pentru un comentariu pe Facebook, iar pe 17 septembrie 2026 Curtea de Apel a Regiunii de Est i-a transformat pedeapsa în condamnare la moarte, potrivit documentelor de instanță consultate de Human Rights Watch.
  • Curtea Supremă a Arabiei Saudite a anulat condamnarea la moarte a lui Anojan Sivarasa, anunț făcut pe 14 octombrie 2026 de Arun Hemachandra, ministru adjunct de externe al Sri Lankăi; procesul nu s-a încheiat, iar Sivarasa rămâne în detenție.
  • Amnesty International a raportat că, la data de 5 octombrie 2026, cel puțin 175 de persoane fuseseră executate în Arabia Saudită de la începutul anului, dintre care cel puțin 94 de cetățeni străini din peste 20 de țări.
  • Ministerul saudit de Finanțe a estimat, în declarația pre-buget din 30 septembrie 2026, un deficit de 191 de miliarde de riyali (3,6% din PIB) pentru 2027 și o contracție economică de 3,6% în 2026, cu o scădere de 21,8% a activităților petroliere, potrivit Reuters.

Starea națiunii

Arabia Saudită are, în 2026, o problemă de comunicare pe care niciun consultant nu o poate rezolva: regatul cheltuie sume considerabile ca să fie cunoscut pentru turnee de golf, meciuri de box, un Campionat Mondial de Fotbal în 2034 și un oraș liniar în deșert, iar presa internațională insistă să scrie despre numărul de oameni pe care îi execută.

Prințul moștenitor Mohammed bin Salman, prim-ministru și conducătorul de facto al regatului de la 2017 încoace, a construit întreaga narațiune a modernizării pe ideea că Arabia Saudită se schimbă. Și se schimbă. Femeile conduc automobile de opt ani. Cinematografele funcționează. Concertele au loc. Iar numărul execuțiilor s-a dublat.

Aceasta nu este o figură de stil. Human Rights Watch a documentat, într-un raport publicat pe 21 aprilie 2026, că Arabia Saudită a executat peste 2.000 de oameni în ultimul deceniu. Organizația Reprieve a marcat aceeași cifră două zile mai târziu. În 2025, potrivit Human Rights Watch, autoritățile saudite au executat cel puțin 356 de persoane — un record absolut de când există monitorizare. Pentru 2026, Amnesty International număra cel puțin 175 de execuții la 5 octombrie, iar Organizația Europeană Saudită pentru Drepturile Omului (ESOHR) documentase 108 doar în primul semestru, dintre care 71 pentru infracțiuni legate de droguri.

Reforma, deci, avansează pe toate planurile simultan. Femeile pot conduce la volan spre un concert, iar statul poate executa un om pentru că a vândut hașiș. Nimeni nu a spus că modernizarea trebuie să fie coerentă.

Ce s-a mai întâmplat

Luna octombrie 2026 a oferit două cazuri care, puse unul lângă altul, explică mai bine decât orice raport cum funcționează justiția penală saudită.

Cazul unu: execuția unui om pentru ce ar fi făcut la 14 ani.

Pe 17 octombrie 2026, Ministerul de Interne saudit a anunțat execuția lui Hassan Zaki al-Faraj. Human Rights Watch, care a consultat rechizitoriul și documentele de instanță, arată că al-Faraj a fost arestat pe 27 noiembrie 2017, ținut șase luni în izolare și acuzat de mai multe infracțiuni prevăzute de legislația antiterorism. Una dintre acuzații se referea la fapte comise când avea 14 ani și consta, în formularea rechizitoriului, în a se fi întâlnit și a fi legat prietenii cu alte persoane deținute sau căutate de autorități.

Reținem: acuzația era că a avut prieteni greșiți la 14 ani.

Curtea Penală Specializată — instanța creată pentru dosare de terorism, care s-a dovedit remarcabil de flexibilă în privința a ceea ce înseamnă terorism — l-a condamnat la moarte pe 3 noiembrie 2022. Apărarea a susținut că al-Faraj fusese torturat și forțat să semneze mărturisirea pe care s-a bazat condamnarea. Grupul de Lucru al ONU privind Detenția Arbitrară concluzionase în noiembrie 2024 că detenția lui al-Faraj era arbitrară și legată de exercitarea libertății de exprimare, respectiv de participarea la protestele privind tratamentul minorității șiite din regat.

Al-Faraj nu este singurul. În octombrie și noiembrie 2022, aceeași instanță a pronunțat condamnări la moarte pentru șase persoane acuzate de fapte comise în copilărie: al-Faraj, Yousef al-Manasif, Ali al-Mabyook, Jawad Qureiris, Ali al-Subaiti și Mahdi al-Mohsen. Al-Subaiti a fost executat pe 9 aprilie 2026, potrivit Agenției Saudite de Presă; printre acuzațiile lui figura participarea la o demonstrație la vârsta de 12 ani. Al-Manasif, arestat pe 6 aprilie 2017 pentru participarea la proteste și la procesiuni funerare în 2011 și 2012, când avea 15 și 16 ani, a primit recent confirmarea sentinței de la Curtea Supremă, potrivit ESOHR. Human Rights Watch spune că este în pericol de execuție iminentă.

Aici intervine un detaliu juridic pe care merită să-l urmărim încet, pentru că este o operă de artă. Legea privind minorii din 2018 și un ordin executiv din 2020 au eliminat pedeapsa cu moartea pentru persoane care aveau sub 18 ani la momentul faptei. În cazurile care nu intră sub legea antiterorism din 2017. Pedeapsa maximă devine, în rest, zece ani de închisoare.

Așadar: Arabia Saudită a abolit pedeapsa cu moartea pentru copii, cu excepția cazurilor în care nu a abolit-o. Iar procurorii decid în care categorie se încadrează dosarul, folosind o lege antiterorism pe care Human Rights Watch o documentează ca fiind utilizată, de aproape un deceniu, pentru a reduce la tăcere disidența.

Pe 26 august 2025, Camera de Apel a Curții Penale Specializate a respins apărarea bazată pe minoritatea lui al-Manasif și al-Mabyook, invocând datele din propriile lor mărturisiri — aceleași mărturisiri despre care apărarea susține că au fost obținute sub tortură. Este un raționament circular de o eleganță aproape desăvârșită: nu te credem că erai minor, pentru că nu scrie asta în declarația pe care ai semnat-o pentru că te-am bătut.

Experții ONU au reacționat. Au declarat că executarea unei persoane pentru o infracțiune comisă în copilărie este absolut interzisă de dreptul internațional și au cerut oprirea execuțiilor. Formularea este corectă. Efectul, până acum, este zero.

Cazul doi: comentariul.

Pe 28 iunie 2026, Anojan Sivarasa, 24 de ani, cetățean sri lankez sosit în Arabia Saudită cu zece luni înainte ca să lucreze în construcții, a răspuns în tamilă la un videoclip care circula pe Facebook. Comentariul a fost considerat de unii utilizatori ofensator pentru profetul Mohammed. Sivarasa l-a șters și a postat un videoclip în care își cerea scuze.

O captură de ecran a ajuns la autorități și la angajatorul lui. Potrivit relatării unui membru al familiei către Human Rights Watch, angajatorul l-a ținut în birou cel puțin 24 de ore, apoi l-a dus la secția de poliție din Dammam, unde a fost arestat pe 1 iulie 2026.

Pe 27 iulie, Tribunalul Penal din Al-Ahsa l-a condamnat la cinci ani de închisoare și o amendă de 3 milioane de riyali — circa 800.000 de dolari, maximul prevăzut de articolul 6 din Legea privind criminalitatea informatică, potrivit Amnesty International. Instanța a dispus și confiscarea telefonului și închiderea contului de Facebook. Pentru un muncitor în construcții care este singurul întreținător al familiei sale din Sri Lanka, amenda are aproximativ aceeași relevanță practică precum o condamnare la plata PIB-ului Luxemburgului.

Apoi a venit apelul. Nu al lui — al procurorului. Pe 17 septembrie 2026, Curtea de Apel a Regiunii de Est a transformat cei cinci ani în condamnare la moarte, ca pedeapsă hadd, adică fixă și obligatorie. Amnesty International notează că Sivarasa nu a avut acces la avocat din momentul arestării până la prima condamnare.

Reținem traiectoria: comentariu șters, scuze publice, cinci ani, apoi moarte. În mai puțin de două luni. Heba Morayef, directoarea regională a Amnesty International pentru Orientul Mijlociu și Africa de Nord, a numit cazul o ilustrare a arbitrariului sistemului penal saudit. Este o descriere generoasă. Un sistem arbitrar presupune că rezultatele sunt imprevizibile; aici direcția a fost foarte previzibilă.

Pe 5 octombrie, în detenție, Sivarasa a fost atacat de un alt deținut cu o armă improvizată și rănit la cap și la față, potrivit familiei citate de Human Rights Watch. A primit îngrijiri medicale și a fost mutat în altă celulă.

Pe 14 octombrie 2026, Arun Hemachandra, ministru adjunct de externe și al forței de muncă externe al Sri Lankăi, a anunțat că Curtea Supremă saudită a anulat hotărârea prin care se impunea pedeapsa capitală. Agenția de presă guvernamentală sri lankeză news.lk a confirmat. Condamnarea la moarte a dispărut. Procesul, nu: dosarul se reia, Sivarasa rămâne închis, iar o nouă sentință este așteptată.

Deci sistemul funcționează. A fost nevoie doar de intervenția a două organizații internaționale, a unui guvern străin și a presei globale, ca un om să nu fie executat pentru un comentariu pe internet pe care l-a șters imediat. Pentru cei care nu au un guvern dispus să intervină, procedura rămâne mai scurtă.

Cifra săptămânii

175. Atât de multe persoane fuseseră executate în Arabia Saudită în 2026, până la data de 5 octombrie, potrivit Amnesty International. Dintre acestea, cel puțin 94 erau cetățeni străini din peste 20 de țări — adică o majoritate.

Pentru context: ESOHR documentase 108 execuții doar în primul semestru, dintre care 71 pentru infracțiuni legate de droguri, fapte care nu îndeplinesc standardul internațional de „cele mai grave crime”. Recordul anual este 356, stabilit în 2025. Totalul deceniului depășește 2.000.

O observație despre cei 94 de străini. Arabia Saudită are aproximativ 13 milioane de muncitori migranți. Ei construiesc stadioanele, hotelurile, metroul din Riad și proiectele Viziunii 2030. Nu au cetățenie, nu au drept de asociere sindicală, nu votează — în regat nu votează, de altfel, nimeni pentru parlament — și, când intră în sistemul penal, de obicei nu au nici avocat. Majoritatea celor executați într-o țară nu sunt cetățenii ei. Este o statistică greu de obținut altfel decât deliberat.

Cum trăiesc oamenii

Arabia Saudită nu are cod penal scris. Această propoziție merită citită din nou, pentru că este fundamentul tuturor celorlalte.

Amnesty International explică mecanismul: numeroase infracțiuni și pedepsele corespunzătoare nu sunt definite prin lege, ci lăsate la discreția judecătorilor, care decid potrivit propriei interpretări a Shariei. Acolo unde există legi scrise, autoritățile se bazează frecvent pe prevederi vagi din legea antiterorism și din legea privind criminalitatea informatică — „ordine publică”, „valori religioase”, „moravuri publice”.

Consecința practică pentru un cetățean sau un rezident este că nu poate ști, înainte de a face ceva, dacă acel lucru este legal. Poate afla după. De la instanță. Și, cum arată cazul Sivarasa, nici prima instanță nu reprezintă un răspuns definitiv, pentru că procurorul poate cere mai mult, iar „mai mult” poate însemna saltul de la cinci ani la pedeapsa capitală.

Pentru minoritatea șiită din Provincia de Est — regiunea în care se află, deloc întâmplător, cea mai mare parte a petrolului saudit — situația are un strat suplimentar. Toate cele șase persoane condamnate la moarte în 2022 pentru fapte din copilărie proveneau din acest context, iar acuzațiile se refereau la participarea la proteste și la procesiuni funerare. Grupul de Lucru al ONU privind Detenția Arbitrară a calificat trei dintre aceste detenții ca arbitrare și legate de libertatea de exprimare.

Pentru muncitorii migranți, drepturile depind în bună măsură de angajator. Amnesty International a publicat în iulie 2026 o investigație despre lucrătoarele casnice filipineze exploatate și supuse abuzurilor în Arabia Saudită, iar în august 2026 o campanie despre un caz de program de 14 ore pe zi fără pauză. În cazul lui Sivarasa, angajatorul l-a reținut în propriul birou cel puțin 24 de ore înainte de a-l predea poliției. Nu există nicio indicație că ar fi avut dreptul legal să facă asta. Nu există nicio indicație că ar fi contat.

Între timp, economia. Ministerul de Finanțe a revizuit în declarația pre-buget din 30 septembrie 2026 estimarea deficitului pentru 2026 la 245 de miliarde de riyali, de la 165 de miliarde prevăzute în buget, și prognozează o contracție economică de 3,6% pentru acest an, cu o prăbușire de 21,8% a activităților petroliere. Pentru 2027, ministerul estimează un deficit de 191 de miliarde de riyali — aproximativ 50,87 de miliarde de dolari, sau 3,6% din PIB — cu cheltuieli de 1,39 trilioane de riyali, potrivit Reuters. Fondul Monetar Internațional prognoza, în ediția din octombrie 2026 a World Economic Outlook, o contracție de 3,3%.

Austeritatea, deci, se apropie. Istoric, în regimurile care se finanțează din resurse, când banii scad, generozitatea scade primă, iar aparatul de securitate ultimul.

Momentul WTF

Momentul acestei ediții nu este o declarație absurdă, un decret bizar sau o statue de aur. Este o secvență de date calendaristice.

27 iulie 2026: cinci ani de închisoare.
17 septembrie 2026: pedeapsa cu moartea.
13-14 octombrie 2026: pedeapsa cu moartea, anulată.

Același om, același comentariu pe Facebook, trei verdicte radical diferite în 79 de zile. Nimic nu s-a schimbat în fapte. Comentariul a fost șters înainte de prima sentință. Scuzele fuseseră publicate înainte de arestare. Singura variabilă a fost cine se uita.

Un sistem juridic care poate muta un om de la cinci ani la execuție și înapoi, în interval de unsprezece săptămâni, fără niciun element nou de probă, nu este un sistem strict și nu este un sistem indulgent. Este un sistem în care pedeapsa nu se raportează la faptă, ci la context — și contextul include, se pare, atenția internațională.

Ceea ce ridică întrebarea pe care niciun comunicat oficial nu o va aborda: câți oameni au trecut prin aceeași procedură fără ca cineva din afară să se uite?

Răspunsul parțial este cifra de la începutul articolului. Cel puțin 94 de cetățeni străini executați în primele nouă luni ale anului, din peste 20 de țări. Nu toate guvernele au trimis un ministru adjunct să facă anunțuri.

Întrebări frecvente

Cine a fost Hassan Zaki al-Faraj?

Hassan Zaki al-Faraj a fost un cetățean saudit executat pe 17 octombrie 2026, potrivit anunțului autorităților saudite. Curtea Penală Specializată l-a condamnat la moarte pe 3 noiembrie 2022 pentru infracțiuni prevăzute de legislația antiterorism, una dintre acuzații referindu-se la fapte comise când avea 14 ani. Human Rights Watch arată că apărarea a susținut că mărturisirea pe care s-a bazat condamnarea a fost obținută sub tortură.

Câți oameni execută Arabia Saudită?

Arabia Saudită a executat cel puțin 356 de persoane în 2025, cel mai mare număr anual înregistrat de când există monitorizare, potrivit Human Rights Watch. În 2026, Amnesty International a raportat cel puțin 175 de execuții până la 5 octombrie, dintre care cel puțin 94 de cetățeni străini. Human Rights Watch și organizația Reprieve au documentat, în aprilie 2026, peste 2.000 de execuții în ultimul deceniu.

Este legală pedeapsa cu moartea pentru minori în Arabia Saudită?

Legea privind minorii din 2018 și un ordin executiv din 2020 au eliminat pedeapsa cu moartea pentru persoane care aveau sub 18 ani la momentul faptei, însă doar în cazurile care nu intră sub legea antiterorism din 2017, arată Human Rights Watch. Convenția ONU cu privire la drepturile copilului, la care Arabia Saudită este parte, interzice fără excepție pedeapsa capitală pentru infracțiuni comise de persoane sub 18 ani.

Concluzie

Există o lectură optimistă a lunii octombrie 2026 în Arabia Saudită: Curtea Supremă a anulat o condamnare la moarte vădit disproporționată, deci mecanismele de corecție există.

Și există lectura cealaltă, care explică de ce a fost nevoie de ele. Un om a ajuns la o zi distanță de a fi executat pentru o frază pe Facebook, pentru care își ceruse deja scuze, într-o țară fără cod penal scris, unde procurorul poate cere o pedeapsă mai mare decât cea pronunțată și o poate obține. În aceeași lună, un alt om a fost executat efectiv, pentru fapte presupus comise la 14 ani, într-un dosar în care ONU constatase deja că detenția era arbitrară.

Diferența dintre cele două cazuri nu a fost gravitatea faptei. A fost existența unui guvern străin dispus să ridice telefonul.

Reacția internațională, de notat sec: experții ONU s-au declarat consternați. Human Rights Watch a cerut oprirea execuțiilor. Amnesty International a cerut un moratoriu. Niciun stat nu a anunțat consecințe. Turneele de golf continuă. Campionatul Mondial din 2034 rămâne programat în Arabia Saudită.

Regatul a înțeles, de altfel, exact cât de mult trebuie să corecteze: suficient ca un caz individual să dispară din presă, nu suficient ca sistemul care l-a produs să se schimbe. Este o formă de reformă. Doar că funcționează pe bucăți, la cerere, și numai pentru cei despre care scrie cineva.

Surse

Related Post

Azerbaidjan: 121 de Ani de Închisoare Pentru Jurnaliști și un Mandat Interpol Pentru Doi Youtuberi

Posted on: - Redactia

Arabia Saudită: Cinci Ani de Închisoare Transformați în Condamnare la Moarte, Pentru un Comentariu pe Facebook

Posted on: - Redactia

Belarus: Cum Îți Ții Poporul Închis și Îți Faci Griji pentru Cartofi

Posted on: - Redactia

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *