Manualul Gulerelor Albe: Ricardo Salgado, „Stăpânul a Tot”, și banca portugheză care a vândut la ghișeu 430 de milioane de euro de hârtie fără acoperire

Posted on: - Redactia

Pe scurt

  • Ricardo Espírito Santo Salgado, președinte executiv al Banco Espírito Santo (BES), cea mai mare bancă privată din Portugalia, a condus instituția până în 14 iulie 2014, când a fost înlocuit, iar pe 3 august 2014 Banca Portugaliei (Banco de Portugal, BdP) a preluat controlul băncii și a împărțit-o în două.
  • Potrivit cronologiei agenției de presă portugheze Lusa, salvarea BES a costat finanțele publice portugheze aproximativ 8 miliarde de euro, iar Ministerul Public portughez estimează pierderile totale provocate de infracțiunile asociate prăbușirii grupului Espírito Santo (GES) la 18 miliarde de euro, din care peste 11,8 miliarde de euro doar în dosarul principal.
  • Aproximativ 2.000 de clienți de retail ai BES, cu economii medii de circa 200.000 de euro fiecare, au cumpărat la ghișeele băncii hârtie comercială emisă de Espírito Santo Internacional (ESI) și Rio Forte, în valoare de aproximativ 430 de milioane de euro, conform datelor grupului de lucru guvernamental citate de Público.
  • Procesul principal BES/GES a început pe 15 octombrie 2024 la Campus de Justiça din Lisabona, cu 18 inculpați, 733 de martori și peste 300 de infracțiuni, la zece ani și două luni după prăbușirea băncii, potrivit Lusa.
  • Pe 2 iunie 2026, Tribunalul Central Criminal din Lisabona, prin judecătoarea Ana Paula Rosa, i-a aplicat lui Ricardo Salgado o pedeapsă unică de 13 ani de închisoare în cumul juridic pentru dosarele „Operațiunea Marquês” și „EDP”, dar a suspendat executarea pedepsei, invocând boala Alzheimer diagnosticată după comiterea faptelor, relatează Público.

CV-ul fraudei

Numele: Ricardo Espírito Santo Silva Salgado, poreclit în Portugalia „Dono disto tudo” — „Stăpânul a tot”.

Funcția: președinte al Comisiei Executive a Banco Espírito Santo, a patra bancă a țării la active și prima dintre cele private, timp de aproape două decenii.

Instituția: Grupo Espírito Santo (GES), un conglomerat familial cu peste 200 de societăți, cu vârful piramidei la Luxemburg și cu o bancă la bază, în Lisabona.

Perioada faptelor imputate: 2009–2014, conform rechizitoriului Ministerului Public portughez.

Capetele de acuzare din dosarul principal: inițial 65, reduse la 62 la deschiderea procesului și la 54 în martie 2025, după prescrieri succesive — asociere criminală, 12 infracțiuni de corupție în sectorul privat, 29 de înșelăciuni calificate, cinci de infidelitate, una de manipulare a pieței, șapte de spălare de bani și șapte de falsificare de documente.

Paguba: peste 11,8 miliarde de euro în dosarul principal, 18 miliarde de euro în ansamblul celor șase dosare penale ale universului Espírito Santo, potrivit unei sinteze a Ministerului Public citate de Lusa.

Pedeapsa executată efectiv: zero zile.

Portretul gulerului alb

Ricardo Salgado nu a trebuit să construiască nimic. S-a născut într-o dinastie bancară care data din secolul al XIX-lea, într-o familie care își pierduse banca o dată — naționalizată după Revoluția Garoafelor din 1974 — și care o recuperase apoi, bucată cu bucată, în anii ’80 și ’90. Faptul că familia Espírito Santo avea o relație cu statul portughez mai veche decât democrația portugheză însăși nu era un amănunt biografic. Era modelul de afaceri.

În Lisabona anilor 2000, Salgado era omul pe care miniștrii îl sunau și pe care îl ascultau. Verișorul său, José Maria Ricciardi, pe atunci președinte al BES Investimento, a declarat în instanță pe 20 octombrie 2023, într-un alt dosar, că Ricardo Salgado era singurul interlocutor al băncii cu guvernul condus de José Sócrates și că l-a influențat pe fostul premier să îl aducă pe Manuel Pinho în Guvern, potrivit cronologiei Lusa. Sócrates a replicat că Ricciardi minte. Pe 6 iunie 2024, tribunalul a stabilit totuși că între Salgado și Manuel Pinho, fost ministru al Economiei, existase un „pact corupțional”: Pinho a primit 10 ani de închisoare, Salgado șase ani și trei luni.

Porecla „Stăpânul a tot” nu i-a fost dată de dușmani. A fost o descriere.

Cum a funcționat schema

Mecanismul BES nu a avut nevoie de inginerie financiară exotică. A avut nevoie de două lucruri: un holding falimentar la vârf și o rețea de 600 de sucursale la bază.

La vârful piramidei stătea Espírito Santo Internacional (ESI), societatea luxemburgheză care deținea, prin etaje intermediare, participația familiei în bancă. ESI avea o problemă simplă: nu mai avea bani. Conform unui raport de audit intern la care a avut acces săptămânalul Expresso și despre care a scris pe 23 mai 2014, ESI nu înregistrase în conturile sale pe 2012 datorii de 1,2 miliarde de euro și avea capitaluri proprii negative de 2,5 miliarde de euro. Tradus din limba contabilă: holdingul care controla cea mai mare bancă privată din Portugalia era, tehnic, în faliment.

O societate în faliment are nevoie de finanțare. Finanțarea se obține de pe piața de capital, unde investitorii profesioniști cer prospecte, ratinguri și garanții. Sau se obține la ghișeu, unde nu cere nimeni nimic.

ESI și Rio Forte — o altă societate a grupului — au emis hârtie comercială: titluri de datorie pe termen scurt, instrumente perfect legale, destinate în mod normal investitorilor instituționali care știu să citească un bilanț. Hârtia a fost plasată la ghișeele BES, către clienții de retail ai băncii. Oameni care intrau într-o sucursală cu economiile de o viață și ieșeau cu un produs despre care li se spusese, potrivit declarațiilor din instanță ale asociațiilor de păgubiți, că e „ca un depozit, dar cu randament mai bun”.

Sumele au crescut repede. Potrivit raportului anual pe 2013 al Espírito Santo Financial Group, holdingul a constituit o provizion de 700 de milioane de euro pentru hârtia comercială emisă de ESI și Rio Forte și vândută clienților de retail ai BES. Datele semestriale arătau circa 1,1 miliarde de euro de astfel de hârtie plasată la clienții de retail și 2 miliarde de euro la clienți instituționali. Garanția care ar fi trebuit să acopere riscul era emisă chiar de o societate a grupului — iar societatea respectivă a intrat ulterior în procedură de „gestion contrôlée” la Luxemburg.

Pe scurt: banca vindea clienților proprii datoria propriului acționar falimentar, garantată de o altă societate a aceluiași acționar falimentar. Comisia de Piețe de Valori Mobiliare din Portugalia (Comissão do Mercado de Valores Mobiliários, CMVM) a amendat ulterior personal pe Ricardo Salgado cu 2 milioane de euro exact pentru acest lucru — practici care au prejudiciat clienții BES prin plasarea hârtiei comerciale a ESI și Rio Forte în sucursalele băncii, scrie Público. Amenda a fost confirmată de Tribunalul Concurenței pe 15 februarie 2022.

Al doilea etaj al mecanismului se afla în Angola. Pe 12 august 2014, Banca Portugaliei a confirmat că împrumutul de 3,3 miliarde de euro acordat de BES filialei sale angoleze BES Angola (BESA) fusese transferat la Novo Banco, integral provizionat. Un credit de 3,3 miliarde de euro, acoperit de o garanție suverană angoleză dezvăluită abia în prospectul de majorare de capital din 21 mai 2014, provizionat 100% trei luni mai târziu. Suma reprezenta, singură, mai mult de jumătate din costul total al salvării băncii.

Al treilea etaj a fost cel mai cinic. Pe 27 mai 2014 — după ce prospectul confirmase deja neregulile din conturile societăților grupului — BES a lansat o majorare de capital de până la 1,045 miliarde de euro. Pe 11 iunie 2014, majorarea a fost subscrisă integral, cu o cerere care a depășit oferta. Acțiunile noi au început să se tranzacționeze pe 17 iunie. Pe 31 iulie, după închiderea unei ședințe de tranzacționare suspendate de CMVM, acțiunile BES valorau 0,18 euro, în scădere cu 49,28% într-o singură zi. Investitorii care subscriseseră în iunie și-au pierdut banii în șapte săptămâni. Pe 10 octombrie 2022, Tribunalul Concurenței l-a amendat pe Salgado cu 950.000 de euro pentru informațiile din prospectul acelei majorări de capital.

Cine a plătit

Aproximativ 2.000 de clienți de retail, cu o investiție medie de circa 200.000 de euro fiecare, potrivit Renascença, și un total de aproximativ 430 de milioane de euro.

În practică: pensionari, emigranți portughezi întorși din Franța, Elveția și Venezuela cu economii de treizeci de ani de muncă, mici antreprenori. Oameni pentru care „BES” nu era un emitent de instrumente financiare, ci clădirea de la capătul străzii, unde lucra cineva pe care îl cunoșteau de douăzeci de ani.

Soluția politică a venit în 2017. Pe 23 mai 2017, Público relata că 1.937 de manifestări de intenție, reprezentând 97,78% din suma totală investită, fuseseră depuse, din care 1.917 de acceptare și doar 20 de respingere. Schema aprobată pe 14 iulie 2017 prevedea recuperarea a 75% din suma investită pentru aplicațiile de până la 500.000 de euro, cu un plafon de 250.000 de euro, și 50% pentru sumele superioare, plătite în trei tranșe pe parcursul a trei ani.

Este o rată de recuperare pe care, în context european, mulți creditori ar considera-o excelentă. Clienții, în schimb, au semnat o renunțare pentru un sfert din banii pe care nu îi dăduseră niciodată nimănui ca împrumut, ci îi depuseseră la bancă.

Nici măcar acel sfert nu a ajuns la toți. Asociația Lesados do Papel Comercial a declarat, în august 2024, că 258 de păgubiți care semnaseră soluția nu primiseră cei 75% și că ar fi nevoie de încă 46,5 milioane de euro pentru a acoperi integral promisiunea, potrivit Observador. Un grup de 23 de persoane a refuzat de la început schema și continuă, după doisprezece ani, să ceară recuperarea integrală. Clienții sucursalelor din străinătate și ai Banque Privée Espírito Santo au rămas complet în afara acordului din 2017.

Pe 14 aprilie 2024, Comisia de Lichidare a BES a comunicat, în raportul pe 2023, că activele băncii sunt insuficiente pentru a acoperi creanțele privilegiate ale Fondului de Rezoluție și că nu vor exista bani pentru cei 5.000 de creditori comuni și subordonați.

A plătit și contribuabilul portughez. Fondul de Rezoluție a injectat 4,9 miliarde de euro în Novo Banco în august 2014, bani avansați în mare parte de statul portughez. Novo Banco a primit în total aproximativ 8,3 miliarde de euro de capital în perioada 2014–2021, din care circa 7,3 miliarde de euro de la stat. Pe 23 septembrie 2015, Institutul Național de Statistică a confirmat că operațiunea a urcat deficitul public al Portugaliei pe 2014 la 7,2% din PIB. Un audit al Curții de Conturi portugheze publicat pe 12 iulie 2022 a constatat că statul și Banca Portugaliei nu au asigurat un „control public efectiv” la Novo Banco și a estimat că Fondul de Rezoluție va administra datoria publică rezultată din rezoluția BES timp de 35 de ani, cu rambursarea a 2,13 miliarde de euro încheindu-se în 2056.

Deținătorii de obligațiuni au plătit de două ori. Prima dată în august 2014, când acționarii și creditorii subordonați au rămas în „banca rea”. A doua dată la finalul anului 2015, când Banca Portugaliei a transferat retroactiv o parte din datoria senior din Novo Banco înapoi în BES, impunând pierderi de aproape 2 miliarde de euro unor investitori cărora li se spusese, cu un an înainte, că sunt protejați, potrivit Irish Times.

De ce a durat atât

Pe 21 mai 2014, prospectul majorării de capital a BES conținea, scris negru pe alb, neregulile din conturile ESI, ancheta judiciară privind sucursala din Florida și garanția suverană angoleză. Pe 11 iunie 2014, majorarea a fost suprasubscrisă.

Pe 11 iulie 2014, Comisia Europeană a declarat că sistemul financiar portughez poate gestiona problemele grupului Espírito Santo „în mod prompt și eficient”. Banca Portugaliei a liniștit deponenții. Premierul Pedro Passos Coelho a exclus nevoia unei intervenții a statului. Pe 17 iulie 2014, ministrul Finanțelor, Maria Luís Albuquerque, a declarat în Parlament că naționalizarea BES este complet exclusă și că nu există niciun plan de recapitalizare cu bani publici.

Pe 28 iulie 2014, la ora 22:30, Banca Portugaliei insista într-un comunicat că „solvabilitatea BES și siguranța fondurilor încredințate băncii sunt asigurate”. Pe 30 iulie, în toiul nopții, BES raporta o pierdere de 3,577 miliarde de euro pe primul semestru. Pe 31 iulie, la ora 00:00, aceeași Bancă a Portugaliei anunța că faptele descoperite la BES indică „practicarea unor acte de gestiune grav prejudiciabile”.

Treizeci de ore între „siguranța fondurilor este asigurată” și „acte de gestiune grav prejudiciabile”.

Pe 18 iulie 2014, guvernatorul Băncii Portugaliei a declarat în Parlament că neregulile din conturile societăților GES au fost descoperite doar atunci când reglementatorul a ieșit din aria sa restrânsă de supraveghere. A adăugat că acționarii principali au ales noua conducere a BES fără intervenția supervizorului.

Parlamentul portughez a aprobat trei comisii de anchetă. Ultima a criticat sever supravegherea exercitată de Banca Portugaliei.

Pe partea penală, cronologia e la fel de instructivă. Rechizitoriul în dosarul principal a fost depus pe 14 iulie 2020 — șase ani după prăbușire. Faza de instrucție a început pe 26 aprilie 2022, condusă de judecătorul Ivo Rosa, care a fost promovat și înlocuit pe 6 septembrie 2022 de un judecător cu puțin peste trei ani de experiență. Judecătorul de instrucție a trimis cauza în judecată pe 31 iulie 2023. Începutul procesului a fost fixat pentru 28 mai 2024, amânat la 18 iunie, apoi amânat din nou din cauza unor probleme de notificare a inculpaților, și în final stabilit pentru 15 octombrie 2024.

Codul penal portughez prevede termene de prescripție. Acestea curg indiferent de agenda tribunalelor. Până la deschiderea procesului, trei infracțiuni imputate lui Ricardo Salgado se prescriseseră. Pe 5 decembrie 2024, încă una. Pe 16 ianuarie 2025, alte patru. Pe 28 martie 2025, Tribunalul a confirmat prescrierea a două infracțiuni suplimentare, dintre care două legate de datoria ESI vândută clienților BES, lăsându-l pe fostul președinte al băncii să răspundă pentru 54 de capete de acuzare — cu 11 mai puțin decât în rechizitoriu, potrivit ECO.

Căderea

Căderea publică a lui Ricardo Salgado a început pe 24 iulie 2014, când a fost arestat la domiciliul său din Cascais și audiat în cadrul operațiunii „Monte Branco”. A fost eliberat ulterior pe cauțiune de 3 milioane de euro.

Căderea instituțională a durat exact un weekend. Pe 3 august 2014, Banca Portugaliei a preluat BES și a separat-o în două: activele și pasivele toxice, împreună cu acționarii, au rămas în vehiculul care a păstrat numele BES — „banca rea” —, iar restul a trecut la Novo Banco. Guvernatorul Carlos Costa a declarat ulterior în Parlament că sistemul financiar național se afla „pe muchie de cuțit” în acel weekend. Pe 22 septembrie 2014, Novo Banco a început să înlocuiască fațadele celor peste 600 de sucursale fost BES din țară.

În martie 2019, premierul António Costa descria operațiunea printr-o formulă care a rămas: împărțirea BES din 2014 nu fusese între o „bancă rea” și o „bancă bună”, ci între o „bancă rea” și o „bancă groaznică”.

Întrebări frecvente

Cine este Ricardo Salgado?

Ricardo Espírito Santo Silva Salgado este fostul președinte al Comisiei Executive a Banco Espírito Santo, cea mai mare bancă privată din Portugalia până la prăbușirea sa în august 2014, și descendent al familiei care a fondat grupul financiar Espírito Santo. Poreclit în presa portugheză „Dono disto tudo” („Stăpânul a tot”), Ricardo Salgado a fost condamnat definitiv la opt ani de închisoare în dosarul desprins din „Operațiunea Marquês” și la șase ani și trei luni în dosarul EDP, pentru coruperea fostului ministru al Economiei Manuel Pinho.

Ce a fost scandalul hârtiei comerciale BES?

Scandalul hârtiei comerciale BES se referă la vânzarea, la ghișeele Banco Espírito Santo, a titlurilor de datorie pe termen scurt emise de Espírito Santo Internacional și Rio Forte, societăți ale aceluiași grup care controla banca. Aproximativ 2.000 de clienți de retail au investit circa 430 de milioane de euro în aceste instrumente, iar emitenții au intrat în insolvență în 2014. Comisia de Piețe de Valori Mobiliare din Portugalia l-a amendat personal pe Ricardo Salgado cu 2 milioane de euro pentru plasarea acestor titluri în sucursale.

De ce Ricardo Salgado nu execută pedeapsa de 13 ani?

Pe 2 iunie 2026, Tribunalul Central Criminal din Lisabona a stabilit o pedeapsă unică de 13 ani de închisoare pentru Ricardo Salgado, în cumul juridic al condamnărilor din dosarele „Operațiunea Marquês” și EDP, dar a suspendat executarea pedepsei. Judecătoarea Ana Paula Rosa a invocat o expertiză medico-legală care a concluzionat că boala Alzheimer, dezvoltată după comiterea faptelor, îl împiedică pe fostul bancher să înțeleagă sensul condamnării și să trăiască autonom în mediu penitenciar.

Sentința și aftermath

Pe 15 octombrie 2024, la Campus de Justiça din Lisabona, a început procesul principal al dosarului BES/GES: 18 inculpați, 733 de martori, 135 de părți civile, peste 300 de infracțiuni, 242 de anchete conexate și plângeri de la peste 300 de persoane fizice și juridice din Portugalia și din străinătate. Lusa l-a descris drept unul dintre cele mai mari dosare din istoria justiției portugheze.

În fața tribunalului, în prima zi, păgubiții hârtiei comerciale au protestat cu un dric pe care era montată fotografia lui Ricardo Salgado.

Apărarea a susținut că inculpatul nu a comis nicio infracțiune și că, în perioada în care a condus BES, nu au existat victime.

Pe 2 iunie 2026, judecătoarea Ana Paula Rosa a fixat pedeapsa unică de 13 ani pentru condamnările deja definitive. În mod normal, nicio pedeapsă de peste cinci ani nu poate fi suspendată în dreptul penal portughez. Tribunalul a constatat că nu există dubii privind comiterea infracțiunilor, dar că o „anomalie psihică” apărută ulterior faptelor — demență moderată, compatibilă cu evoluția bolii Alzheimer — face executarea imposibilă. Suspendarea are aceeași durată ca pedeapsa și e condiționată de prezentarea periodică a rapoartelor medicale. Ministerul Public, care în mai 2026 propusese o pedeapsă unică între 10 și 11 ani, ceruse el însuși suspendarea, considerând că închisoarea ar fi „inutilă” în raport cu situația clinică.

Pe 20 iulie 2026, Tribunalul Central Criminal din Lisabona l-a achitat pe Ricardo Salgado și pe toți ceilalți inculpați în dosarul privind presupusa corupere a unui fost vicepreședinte al Banco do Brasil. Ministerul Public a anunțat recurs.

Procesul principal continuă. Ricardo Salgado a fost dispensat de obligația de a se prezenta în sala de ședințe.

Statul portughez a recuperat din averea fostului bancher amenzi administrative executate silit în valoare de aproximativ 8 milioane de euro. Fondul de Rezoluție va plăti datoria rezoluției BES până în 2056. Cei 23 de păgubiți care au refuzat soluția din 2017 își așteaptă banii de doisprezece ani.

Dintre toți actorii acestei povești, singurul care a primit un răspuns definitiv de la justiția portugheză în mai puțin de un deceniu a fost cel care nu mai poate înțelege ce i s-a spus.

Surse

Related Post

crime 7111611

Media de stat din Ungaria: instrument de propaganda al lui Orban, acum in fata unui viitor incert

Posted on: - Redactia
crime 208603

Alegerile pentru Duma de Stat din 2026: cel mai fraudulos scrutin din era Putin, potrivit unei analize Meduza

Posted on: - Redactia
crime 6069249

CISA Avertizeaza: Vulnerabilitate Critica in Plugin-ul LiteSpeed pentru cPanel, Exploatata Activ

Posted on: - Redactia

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *