Potrivit InSight Crime, înlăturarea lui Nicolás Maduro de la putere nu a dus la dezintegrarea rețelelor de crimă organizată din Venezuela. Concluzia analiștilor este clară: sistemul nu a fost construit în jurul unui singur om, ci în jurul unor structuri instituționale și economice care funcționează independent de persoana care ocupă palatul prezidențial.
Venezuela rămâne unul dintre cele mai complexe ecosisteme criminale din emisfera vestică. Grupări precum colectivele paramilitare, fostele structuri FARC, disidența FARC reorganizată sub denumirea de Ex-FARC Mafia și Armata de Eliberare Națională a Columbiei (ELN) și-au consolidat controlul asupra unor teritorii întregi în timpul anilor de guvernare Maduro. Aceste organizații nu erau simple instrumente ale regimului — erau parteneri cu interese proprii, cu infrastructuri proprii și cu surse de finanțare proprii.
Economia ilegală a Venezuelei se sprijină pe două piloni principali: cocaina tranzitată dinspre Columbia și aurul extras din minele din sudul țării, în special din regiunea Arco Minero. Ambele fluxuri generează miliarde de dolari anual și implică actori statali, militari și criminali deopotrivă. Înlăturarea unui lider politic nu schimbă geografia, nu desființează rutele și nu elimină profitul.
Cum funcționează schema
Modelul venezuelean de crimă organizată este unul de tip simbiotic: structurile de stat și cele criminale s-au dezvoltat împreună, nu separat. Colectivele — grupuri paramilitare loiale guvernului — au primit arme, impunitate și control teritorial în schimbul menținerii ordinii politice în cartierele sărace. Cu timpul, aceste grupuri au devenit actori economici autonomi, implicați în extorcare, trafic de droguri și contrabandă.
ELN și Ex-FARC Mafia au ocupat spațiul lăsat liber de statul venezuelean în regiunile de frontieră și miniere. Acolo, ele funcționează ca autorități de facto: percep taxe, reglementează comerțul ilegal și recrutează forță de muncă. Relația cu structurile militare venezuelene nu era una de subordonare, ci de coexistență negociată — fiecare parte oferea celeilalte protecție sau acces la resurse.
Aurul din Arco Minero ilustrează cel mai bine această logică. Minele sunt controlate de grupări armate, dar aurul ajunge pe piețele internaționale prin intermediari care operează cu documente aparent legale. Lanțul include militari venezueleni, comercianți din țări terțe și bănci dispuse să nu pună întrebări. Niciuna dintre aceste verigi nu depindea personal de Maduro.
Cine plătește
Populația venezueleană plătește cel mai scump. Milioane de oameni trăiesc în teritorii unde statul de drept nu există în fapt, unde grupările armate decid cine poate munci, cine poate circula și cine poate supraviețui. Minerii din sudul țării lucrează în condiții de sclavie modernă, sub controlul grupărilor care exploatează resursele naturale fără nicio reglementare. Femeile și copiii sunt victime disproporționate ale traficului de persoane care însoțește aceste economii ilegale.
La nivel regional, țările vecine — Columbia, Brazilia, Trinidad și Tobago — absorb consecințele: fluxuri de refugiați, creșterea violenței de frontieră și presiunea asupra propriilor sisteme de securitate. Cocaina care tranzitează Venezuela ajunge în Europa și Statele Unite, ceea ce înseamnă că impactul acestui ecosistem criminal se resimte la mii de kilometri distanță.
De ce contează
Cazul venezuelean contrazice una dintre cele mai răspândite iluzii în politica internațională: că schimbarea unui lider autoritar rezolvă automat problemele structurale ale unui stat capturat. Crima organizată din Venezuela nu a fost un produs secundar al lui Maduro — a fost o componentă funcțională a sistemului pe care el l-a moștenit și l-a amplificat. Orice tranziție politică reală va trebui să demonteze aceste structuri, nu doar să schimbe fața de pe afiș.
Precedentul este relevant și pentru alte state din regiune și din lume unde granița dintre puterea politică și crima organizată s-a estompat sistematic. Guatemala, Honduras, Mexic — în toate aceste cazuri, cercetătorii au documentat același fenomen: rețelele criminale supraviețuiesc ciclurilor electorale pentru că sunt integrate în economie și în aparatul de stat, nu atașate de un singur om. Ce merită urmărit în Venezuela în lunile următoare este dacă noua putere va negocia cu aceste structuri sau va încerca să le desființeze — și ce preț va plăti pentru fiecare dintre aceste alegeri.
