Potrivit OCCRP, un tribunal georgian l-a condamnat pe Andria Liluashvili la 12 ani de închisoare și i-a confiscat active de lux în valoare de 13 milioane de dolari. Procesul s-a desfășurat în secret, iar sentința a fost pronunțată după ce ancheta a stabilit că Liluashvili colecta lunar șpăgi de la centre de apeluri frauduloase și le transfera rudei sale directe — fostul șef al Serviciului de Securitate al Statului georgian.
Cazul expune o schemă în care protecția instituțională a fost transformată într-un mecanism de profit. Centrele de apeluri implicate operau ilegal, înșelând victime prin metode clasice de fraudă telefonică. În loc să fie anchetate și desființate, aceste structuri criminale funcționau nestingherite, în schimbul unor plăți lunare regulate către Liluashvili, care le asigura acoperire prin legătura sa cu vârful serviciilor de securitate ale statului.
Activele confiscate includ bunuri de lux acumulate în perioada în care schema era activă. Dosarul nu precizează public câți ani a funcționat rețeaua, însă valoarea confiscărilor — 13 milioane de dolari — sugerează o perioadă îndelungată de operare și un volum semnificativ de fonduri ilicite.
Cum funcționează schema
Mecanismul este relativ simplu în arhitectură, dar eficient tocmai prin simplitatea sa. Centrele de apeluri frauduloase generează venituri prin înșelarea unor victime, de regulă persoane în vârstă sau utilizatori vulnerabili, prin tehnici de manipulare telefonică. Profiturile obținute sunt parțial redistribuite sub formă de comisioane lunare către intermediarul care le garantează imunitatea operațională.
Liluashvili funcționa ca verigă de legătură între lumea criminală și structura de putere. El nu conducea direct centrele de apeluri, ci vindea un serviciu: protecție. Contravaloarea acestei protecții era transferată mai departe, cel puțin parțial, către fostul șef al serviciului secret georgian, care dispunea de pârghiile instituționale necesare pentru a bloca orice investigație.
Această structură — criminal de rând, intermediar cu conexiuni, oficial de rang înalt — este un model recurent în cazurile de corupție sistemică. Fiecare nivel al lanțului beneficiază de o parte din profit și, în același timp, oferă protecție nivelului inferior. Lanțul funcționează atât timp cât cel mai înalt nivel rămâne neatins.
Cine plătește
Victimele directe sunt cele înșelate de centrele de apeluri frauduloase. Acestea nu sunt identificate nominal în dosar, dar profilul tipic al victimelor unor astfel de scheme include persoane care au pierdut economii, au efectuat transferuri bancare la cererea unor operatori telefonici care se prezentau drept autorități sau reprezentanți ai unor instituții financiare.
Există însă și o victimă mai puțin vizibilă: statul georgian și cetățenii săi, care au plătit salariile și au finanțat instituțiile de securitate ce trebuiau să combată exact genul de fraudă pe care șeful lor o proteja în schimbul unor sume de bani. Corupția la acest nivel nu este doar un delict individual — este o deturnare a funcției publice în instrument de câștig privat.
De ce contează
Condamnarea lui Liluashvili este semnificativă nu atât prin pedeapsa în sine, cât prin ce dezvăluie despre structura corupției în Georgia. Faptul că procesul s-a desfășurat în secret ridică întrebări legitime despre transparența justiției și despre măsura în care toate conexiunile au fost investigate. Fostul șef al serviciului secret — beneficiarul final al mitei, potrivit dosarului — nu apare menționat ca inculpat în informațiile publice disponibile.
Cazul se înscrie într-un tipar mai larg documentat în mai multe țări din spațiul post-sovietic: serviciile de securitate nu doar tolerează crima organizată, ci o exploatează activ ca sursă de venit. Când instituția care ar trebui să investigheze frauda este chiar cea care o protejează, mecanismele normale de control al puterii devin inutile. Ce rămâne de urmărit este dacă ancheta va fi extinsă la nivelul superior al lanțului sau dacă Liluashvili va rămâne singurul condamnat dintr-o schemă care, prin definiție, nu putea funcționa fără complicitatea celor de deasupra sa.
