Potrivit Balkan Insight, pe masura ce tensiunile cresteau in Iugoslavia, regimul de la Belgrad a recurs la o strategie sistematica de manipulare a memoriei istorice, folosind crimele comise de fortele fasciste Ustasa in timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial pentru a alimenta frica si ura fata de croati, pregatind astfel opinia publica pentru razboi. Investigatia semanta de Milica Stojanovic dezvaluie mecanismele prin care suferinta reala a populatiei sarbe a fost transformata intr-un instrument politic de propaganda in slujba nationalismului agresiv.
Analiza publicatiei arata ca aceasta instrumentalizare a traumei istorice nu a fost un fenomen spontan, ci un proces deliberat si organizat. Autoritatile sarbe au amplificat selectiv naratiunile despre atrocitati, prezentand pericolul croat ca pe o amenintare existentiala permanenta si actuala, nu ca pe o pagina inchisa a istoriei. Astfel, evenimentele din deceniile patru si cinci ale secolului XX au fost reactivate emotional si politic pentru a justifica mobilizarea militara si nationala din anii ’90.
Acest tip de manipulare a memoriei colective reprezinta un fenomen studiat in contextul mai larg al razboaielor iugoslave, conflicte care au dus la zeci de mii de morti si la unele dintre cele mai grave crime impotriva umanitatii comise pe continentul european dupa 1945. Cazul documentat de Balkan Insight ilustreaza cum propaganda bazata pe ranile istorice poate fi mai eficienta decat orice alta forma de mobilizare, intrucat apeleaza la identitate, familie si supravietuire, nu la ideologie abstracta.
Investigatia are relevanta si in contextul actual european, in care diverse miscari nationaliste recurg la tehnici similare de reinterpretare a istoriei pentru a legitima discursuri de excludere si conflict. Intelegerea mecanismelor prin care suferinta autentica este transformata in arma politica ramane esentiala pentru jurnalismul de investigatie si pentru societatile care doresc sa previna repetarea unor astfel de tragedii.
