Manualul Gulerelor Albe: Ramalinga Raju și Satyam, sau cum un miliard de dolari din bancă a existat doar în imprimanta președintelui

Posted on: - Redactia

Pe scurt

  • Byrraju Ramalinga Raju, fondator și președinte al companiei indiene de servicii IT Satyam Computer Services, a demisionat pe 7 ianuarie 2009 printr-o scrisoare adresată consiliului de administrație și autorității bursiere indiene, în care a recunoscut că a umflat activele companiei cu aproximativ 1,47 miliarde de dolari.
  • Potrivit Securities and Exchange Commission (SEC) din Statele Unite, din suma totală circa 1,04 miliarde de dolari reprezentau numerar și depozite bancare care nu existau, iar Raju a fabricat extrase de cont folosind computerul său personal.
  • Firma de audit Price Waterhouse India a certificat că Satyam avea aproximativ 1,1 miliarde de dolari în conturi, în timp ce suma reală era de aproximativ 78 de milioane de dolari, se arată în acțiunea SEC din 5 aprilie 2011.
  • Pe 9 aprilie 2015, un tribunal special al Central Bureau of Investigation (CBI) din Hyderabad l-a condamnat pe Ramalinga Raju și pe alți nouă acuzați la câte șapte ani de închisoare, cu o amendă de 5 crore de rupii pentru Raju și pentru fratele său, B. Rama Raju.
  • Satyam a fost vândută în aprilie 2009 companiei Tech Mahindra, care a câștigat licitația globală cu o ofertă de 58 de rupii pe acțiune, după ce guvernul indian a dizolvat consiliul de administrație și a numit unul nou.

CV-ul fraudei

Numele schemei: supraevaluarea activelor și fabricarea de numerar la Satyam Computer Services Ltd., Hyderabad, India.

Autorul principal: Byrraju Ramalinga Raju, născut pe 16 septembrie 1954 în districtul West Godavari, statul Andhra Pradesh, fondator al Satyam Computer Services în 1987 și președinte al companiei până pe 7 ianuarie 2009.

Perioada: cel puțin din 2003 până în ianuarie 2009, potrivit documentelor SEC.

Gaura: aproximativ 1,47 miliarde de dolari în active supraevaluate, din care circa 1,04 miliarde de dolari în numerar și depozite inexistente. În rupii, cifra invocată în rechizitoriul CBI a fost de aproximativ 7.000 de crore.

Victimele: acționarii Satyam, de la fonduri de pensii americane care dețineau certificate de depozit listate la New York până la micii investitori indieni. Pierderea nominală estimată de presa indiană a fost de aproximativ 14.000 de crore de rupii, adică în jur de 2,2 miliarde de dolari la cursul din 2009.

Auditorul: Price Waterhouse India, prin firmele afiliate care au semnat rapoartele.

Mecanismul: facturi fictive către clienți inexistenți, venituri fabricate, extrase bancare tipărite în casă și angajați care nu existau pe listele de salarii.

Finalul: șapte ani de închisoare în 2015, eliberare pe cauțiune la câteva săptămâni după pronunțare, o amendă de 5 crore de rupii și o companie care și-a schimbat numele.

Portretul gulerului alb

Ramalinga Raju nu venea din lumea aceea. S-a născut într-o familie de fermieri din Andhra Pradesh, a terminat comerțul la Andhra Loyola College din Vijayawada în 1975 și a plecat în Statele Unite pentru un MBA la Ohio University. În 1987 a înființat, împreună cu cumnatul său D.V.S. Raju, o companie de software într-un spațiu modest din Secunderabad. Numele firmei a fost ales cu grijă: în sanscrită, „satyam” înseamnă „adevăr”.

Timp de două decenii, povestea a funcționat exact așa cum trebuia. Satyam a crescut până la a fi a patra companie de servicii IT din India, cu clienți multinaționali și cu certificate de depozit listate la New York. În 2008, compania raporta aproximativ 53.000 de angajați. Raju devenise una dintre figurile reprezentative ale noii Indii tehnologice — omul care dovedea că un băiat de la țară poate construi un concern global fără să moștenească nimic.

Lumea corporatistă indiană l-a răsplătit pe măsură. Potrivit mai multor relatări de presă, Satyam a primit pe 23 septembrie 2008 Golden Peacock Global Award for Excellence in Corporate Governance — premiul pentru excelență în guvernanță corporativă. Au trecut trei luni și jumătate de la ceremonie până la scrisoarea de demisie. Premiul a fost ulterior retras, ceea ce rezolvă problema, dar nu explică de ce fusese acordat.

Raju a construit în paralel un al doilea imperiu, de familie, în construcții și imobiliare: Maytas Infra și Maytas Properties. Numele nu era inspirat. „Maytas” este „Satyam” citit invers. În retrospectivă, acesta este cel mai sincer document din tot dosarul.

Cum a funcționat schema

Mecanismul de la Satyam nu avea nimic din rafinamentul ingineriei financiare de pe Wall Street. Nu existau vehicule off-balance-sheet, nu existau instrumente derivate exotice, nu existau jurisdicții obscure. Existau o imprimantă și o decizie de a nu se opri.

Prima etapă a fost venitul fictiv. Potrivit documentelor depuse de SEC în aprilie 2011, Satyam genera facturi către clienți care nu comandaseră nimic sau care nu existau deloc. Facturile intrau în sistemul contabil ca venituri reale, umflând cifra de afaceri și profitul raportate trimestru după trimestru. Diferența dintre rezultatele reale și cele anunțate trebuia însă să se regăsească undeva în bilanț — și singurul loc în care putea sta fără să deranjeze pe nimeni era rubrica „numerar și echivalente de numerar”.

Aici intervine a doua etapă, cea care a transformat un caz obișnuit de contabilitate creativă în material de manual. Raju a fabricat extrase de cont bancare. Nu printr-o rețea de complici din sistemul bancar, ci, potrivit SEC, pe computerul său personal, cu ajutorul șefului de audit intern al companiei. Documentele arătau depozite care nu existaseră niciodată, la bănci care nu știau nimic despre ele. Pentru coerență, Raju a adăugat în contul de profit și pierdere și veniturile din dobânzi pe care aceste depozite imaginare le-ar fi produs — o atenție la detaliu care, din punct de vedere strict tehnic, merită recunoscută.

A treia etapă a fost personalul. Anchetele ulterioare au arătat că numărul real de angajați era de aproximativ 40.000, nu 53.000. Diferența exista pe listele de salarii, iar salariile erau plătite. Rapoartele CBI citate de presa indiană indică sume de peste 200 de milioane de rupii lunar deturnate prin plăți către angajați inexistenți — aproximativ 4,5 milioane de dolari pe lună. Satyam plătea, așadar, salarii unor oameni care nu veniseră niciodată la birou, iar banii ajungeau altundeva.

Problema structurală a schemei este că nu are frână. Fiecare trimestru trebuia să fie cel puțin la fel de bun ca precedentul, pentru că o scădere bruscă ar fi atras întrebări; iar fiecare trimestru bun adăuga la gaura din bilanț. În scrisoarea din 7 ianuarie 2009, Raju a descris situația într-o frază care a intrat în folclorul financiar: „Era ca și cum călăreai un tigru, fără să știi cum să cobori fără să fii mâncat.” Mai târziu, în iulie 2010, avocații lui au susținut în instanță că Raju nu scrisese niciodată acea scrisoare.

Cine a plătit

Prima categorie de victime sunt acționarii. Satyam era o companie listată atât în India, cât și, prin certificate de depozit americane, la New York. Când acțiunea s-a prăbușit după confesiune, pierderea nominală pentru investitori a fost estimată de presa indiană la aproximativ 14.000 de crore de rupii. Printre deținătorii mari se aflau Aberdeen Asset Management, Fidelity și ICICI Prudential — instituții care, împreună cu alți investitori instituționali, controlau aproximativ 60% din companie și care, în teorie, aveau atât expertiza, cât și resursele necesare pentru a verifica dacă un miliard de dolari se află într-adevăr într-un cont bancar. Ulterior au reacționat rapid și ferm. Anterior, mai puțin.

A doua categorie sunt angajații reali. Cei aproximativ 40.000 de oameni care chiar lucrau la Satyam s-au trezit, în ianuarie 2009, angajații unei companii despre care nimeni nu știa dacă va exista în martie. Clienții internaționali au început să evalueze ieșirea din contracte; valoarea companiei era, în mare parte, chiar aceste contracte.

A treia categorie, mai puțin discutată, sunt acționarii minoritari ai Maytas Infra. Compania de construcții a familiei Raju a fost prinsă în colaps prin ricoșeu și a ajuns, după restructurare, să funcționeze sub alt nume și alt acționariat. Securities and Exchange Board of India (SEBI) a dispus ulterior ca entitatea succesoare să restituie aproximativ 59 de crore de rupii în legătură cu dosarul Satyam.

Statele Unite au recuperat ceva. Satyam a plătit 10 milioane de dolari pentru a închide acuzațiile SEC și a încheiat, în februarie 2011, o tranzacție de 125 de milioane de dolari în acțiunea colectivă din New York. PricewaterhouseCoopers a plătit separat 25,5 milioane de dolari pentru a stinge procesul investitorilor americani, potrivit Bloomberg. Acționarii indieni nu au avut acces la un mecanism comparabil.

De ce a durat atât

Satyam a raportat cifre false cel puțin din 2003. Scrisoarea de demisie a venit în ianuarie 2009. Între aceste două date, compania a fost auditată anual de firme afiliate Price Waterhouse, a fost urmărită de analiști financiari, a avut un consiliu de administrație cu membri independenți de prestigiu și a primit un premiu internațional pentru guvernanță corporativă.

Acțiunea SEC din 5 aprilie 2011 stabilește ce s-a întâmplat cu auditul. Potrivit SEC, auditorii au confirmat existența a aproximativ 1,1 miliarde de dolari în conturile Satyam, în timp ce suma reală era de aproximativ 78 de milioane. Explicația tehnică este simplă și tocmai de aceea incomodă: auditorii s-au bazat pe documentele furnizate de companie, fără să obțină confirmări independente direct de la bănci — procedura standard care, într-un audit, există exact pentru acest scenariu. SEC a constatat că deficiențele nu se limitau la Satyam, ci reflectau „o problemă mai amplă de control al calității” la nivelul Price Waterhouse India.

Cinci firme afiliate — Lovelock & Lewes, Price Waterhouse Bangalore, Price Waterhouse & Co. Bangalore, Price Waterhouse Calcutta și Price Waterhouse & Co. Calcutta — au acceptat să plătească 6 milioane de dolari, cea mai mare sancțiune aplicată până la acel moment de SEC unei firme de audit străine, plus 1,5 milioane de dolari către Public Company Accounting Oversight Board (PCAOB), fără să recunoască și fără să nege constatările. Au acceptat și o pauză de șase luni la clienți americani noi, un monitor independent și programe de instruire în legislația valorilor mobiliare și principiile contabile.

Consiliul de administrație a fost al doilea filtru care nu a filtrat. Semnalul cel mai clar a venit abia pe 16 decembrie 2008, când Satyam a anunțat achiziția Maytas Infra și Maytas Properties pentru aproximativ 1,6 miliarde de dolari — adică folosirea presupusei rezerve de numerar a companiei pentru a cumpăra activele familiei președintelui. Consiliul a aprobat tranzacția. Raju a declarat public că nu era nevoie de aprobarea acționarilor.

A durat atât, în bună parte, pentru că toate instituțiile menite să verifice cifrele au verificat, în schimb, documentele prin care cifrele erau raportate. Diferența dintre cele două lucruri costă, într-un audit, un telefon la bancă.

Întrebări frecvente

Cine este Ramalinga Raju?

Byrraju Ramalinga Raju, născut pe 16 septembrie 1954 în statul indian Andhra Pradesh, este fondatorul companiei de servicii IT Satyam Computer Services, pe care a condus-o ca președinte din 1987 până la demisia din 7 ianuarie 2009. Pe 9 aprilie 2015, Ramalinga Raju a fost condamnat de un tribunal special CBI din Hyderabad la șapte ani de închisoare pentru fraudă, înșelăciune și fals.

Ce a fost scandalul Satyam?

Scandalul Satyam este frauda contabilă prin care Satyam Computer Services și-a supraevaluat activele cu aproximativ 1,47 miliarde de dolari, din care circa 1,04 miliarde reprezentau numerar și depozite bancare inexistente, potrivit Securities and Exchange Commission din Statele Unite. Frauda a fost recunoscută public de fondatorul companiei pe 7 ianuarie 2009 și este frecvent descrisă în presa internațională drept „Enronul Indiei”.

Ce s-a întâmplat cu compania Satyam după fraudă?

Guvernul indian a dizolvat consiliul de administrație al Satyam în ianuarie 2009 și a numit unul nou, iar compania a fost scoasă la licitație. Tech Mahindra, parte a grupului Mahindra & Mahindra, a câștigat licitația în aprilie 2009 cu o ofertă de 58 de rupii pe acțiune, a redenumit compania Mahindra Satyam și a fuzionat-o ulterior în Tech Mahindra.

Căderea

Căderea a început cu o achiziție care trebuia să salveze schema.

Pe 16 decembrie 2008, Satyam a anunțat că va cumpăra Maytas Infra și Maytas Properties pentru aproximativ 1,6 miliarde de dolari. Logica, explicată de Raju însuși în scrisoarea de demisie, era să înlocuiască activele fictive cu active reale: dacă miliardul de dolari din conturi ar fi fost cheltuit pe clădiri și șantiere care existau, bilanțul ar fi redevenit onest fără ca nimeni să afle cum ajunsese necinstit. Scrisoarea folosește formularea „să umple activele fictive cu unele reale”.

Investitorii instituționali au reacționat în câteva ore. Un anunț prin care o companie de software își folosește rezerva de numerar pentru a cumpăra firmele de construcții ale familiei președintelui nu necesită analiză aprofundată. Acțiunea Satyam s-a prăbușit — relatările de la momentul respectiv indică scăderi între 30% și 55%, în funcție de piață și de interval — și consiliul a anulat tranzacția în mai puțin de o zi. Raju a anunțat retragerea „în deferență față de opiniile exprimate de mulți investitori”, o formulare care sugerează o dezbatere mai civilizată decât cea care avusese loc efectiv.

Anularea a rezolvat problema de imagine și a distrus schema. Gaura rămăsese neacoperită, iar acum toată piața se uita la bilanț.

Pe 23 decembrie 2008 a venit a doua lovitură: Banca Mondială a anunțat că Satyam este exclusă de la contractele directe cu instituția pentru opt ani, invocând „beneficii necuvenite” acordate unor angajați ai băncii și lipsa documentației care să justifice onorariile facturate pentru subcontractori. Satyam a negat orice faptă ilicită și a cerut scuze publice. În aceeași perioadă, mai mulți membri independenți ai consiliului au demisionat.

Pe 7 ianuarie 2009, Ramalinga Raju a trimis scrisoarea. A recunoscut supraevaluarea activelor, a descris tigrul, a afirmat că nici el, nici fratele său nu au beneficiat financiar din operațiune și a demisionat. Acțiunea a căzut, clienții au început să sune, iar guvernul indian a intervenit în câteva zile, dizolvând consiliul și numind unul nou, din care au făcut parte figuri precum Deepak Parekh și Kiran Karnik, cu mandatul de a salva ce se putea salva.

Ramalinga Raju și fratele său au fost arestați pe 9 ianuarie 2009. Directorul financiar Vadlamani Srinivas a fost arestat câteva zile mai târziu. În weekendul de 24-25 ianuarie 2009, poliția din Andhra Pradesh i-a arestat pe doi auditori de la Price Waterhouse, S. Gopalakrishnan și Srinivas Talluri, sub acuzații de conspirație și înșelăciune.

Compania a fost vândută. Tech Mahindra a câștigat licitația globală în aprilie 2009 cu 58 de rupii pe acțiune, prin subsidiara Venturbay Consultants, și a redenumit-o Mahindra Satyam. Numele „Satyam” — „adevăr” — a dispărut definitiv la fuziunea cu Tech Mahindra.

Sentința și aftermath

Procesul penal a durat șase ani și trei luni de la confesiune. Pe 9 aprilie 2015, tribunalul special CBI din Hyderabad l-a găsit vinovat pe Ramalinga Raju și pe alți nouă acuzați, printre care fratele său B. Rama Raju, fostul director financiar Vadlamani Srinivas și fostul vicepreședinte G. Ramakrishna, pentru infracțiuni de fals, înșelăciune și falsificare de evidențe contabile. Pedeapsa: șapte ani de închisoare cu regim riguros pentru fiecare. Amenzile: 5 crore de rupii pentru Ramalinga Raju și pentru fratele său, între 20 și 25 de lakh pentru ceilalți. În mai 2015, Raju și ceilalți nouă condamnați au fost eliberați pe cauțiune în așteptarea apelului.

Pe latura administrativă, SEBI a emis în iulie 2014 un ordin prin care i-a interzis lui Ramalinga Raju și altor patru persoane accesul pe piața de capital pentru 14 ani și le-a cerut să restituie câștiguri ilicite de 1.849 de crore de rupii, cu o dobândă de 12% pe an calculată de la 7 ianuarie 2009. Securities Appellate Tribunal (SAT) a anulat ulterior sancțiunile și a cerut SEBI să emită un ordin nou.

Auditorii au avut un traseu asemănător. În ianuarie 2018, SEBI a interzis firmelor Price Waterhouse să auditeze companii listate în India timp de doi ani și a dispus restituirea a peste 13 crore de rupii. Pe 9 septembrie 2019, SAT a anulat interdicția, pe motiv că SEBI nu are competența de a interzice auditorilor statutari să își exercite profesia în lipsa dovedirii unei coluziuni cu autorii fraudei, și a stabilit că neglijența profesională intră în competența Institute of Chartered Accountants of India (ICAI). Restituirea onorariilor de aproximativ 13 crore de rupii, cu dobândă, a fost menținută.

Calendarul complet al reglementatorilor, pus cap la cap, arată astfel: frauda începe cel târziu în 2003, este recunoscută în ianuarie 2009, sancțiunile americane vin în aprilie 2011, condamnarea penală în aprilie 2015, iar interdicția auditorilor în India este impusă în 2018 și anulată în 2019. Cititorul poate face singur aritmetica.

Ce a rămas în urmă are, totuși, o componentă utilă. Cazul Satyam a declanșat în India o reformă reală a guvernanței corporative, consolidată în Companies Act din 2013: rotația obligatorie a auditorilor, cerințe mai stricte privind directorii independenți, obligații de raportare a fraudei pentru auditori. Un sistem în care un miliard de dolari putea exista doar pe hârtie imprimată în biroul președintelui a fost rescris în bună parte pentru că scenariul a fost demonstrat practic.

Satyam, compania, nu mai există ca nume. Tigrul, însă, a rămas în vocabular.

Surse

Related Post

crime 7260632

UE ar putea degrela activele oligarhului rus Alisher Usmanov, mentinandu-l simultan pe lista de sanctiuni

Posted on: - Redactia
crime 5503359

Roskomnadzor cenzureaza presa rusa: stergeti articolele despre pana bancara!

Posted on: - Redactia
crime 7260632

Procurorul General al Ucrainei demisionează după ce un subordonat este acuzat că a protejat centre de apeluri frauduloase

Posted on: - Redactia

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *