Potrivit InSight Crime, desființarea tăcută a programului CLAP de către vicepreședinta Delcy Rodríguez marchează sfârșitul uneia dintre cele mai elaborate scheme prin care un stat a instrumentalizat foamea propriilor cetățeni. Programul, conceput oficial ca un sistem de distribuție subvenționată a alimentelor, a devenit în practică un mecanism de finanțare a rețelelor criminale afiliate guvernului Maduro și a grupărilor paramilitare cunoscute sub numele de colectivos.
CLAP — acronimul pentru Comités Locales de Abastecimiento y Producción — a fost lansat în 2016, în contextul unei crize economice severe care golise rafturile magazinelor venezuelene. Statul prelua controlul distribuției alimentelor de bază: orez, ulei, făină, conserve. În teorie, cutiile ajungeau la familiile vulnerabile. În practică, controlul asupra cui primea și cine nu primea a devenit o monedă politică și o sursă de îmbogățire sistematică. Anchetele anterioare au arătat că Alex Saab, omul de afaceri columbian extrădat în SUA și acuzat de spălare de bani, a fost unul dintre principalii intermediari prin care banii programului au ieșit din Venezuela spre conturi offshore.
Desființarea programului nu vine ca urmare a unei reforme sau a presiunii internaționale, ci pare să fie o decizie administrativă internă, anunțată fără transparență. Rodríguez nu a oferit explicații publice. Această tăcere este, în sine, revelatoare pentru modul în care funcționează puterea la Caracas.
Cum funcționează schema
Mecanismul CLAP combina trei straturi de corupție. Primul era contractarea: statul venezuelean plătea prețuri supraevaluate unor firme fantomă sau unor intermediari apropiați puterii pentru a importa alimente. Banii ieșeau din Venezuela prin transferuri bancare internaționale, adesea prin jurisdicții opace. Al doilea strat era distribuția: cutiile nu ajungeau prin rețele comerciale normale, ci prin colectivos — grupuri paramilitare loiale guvernului Maduro, care controlau cartierele populare. Colectivos decideau cine primea cutia și cine nu, transformând alimentele într-un instrument de control politic și social.
Al treilea strat era extorcarea: în unele zone, beneficiarii erau obligați să plătească sume suplimentare pentru a primi cutiile sau să participe la evenimente politice ale partidului de guvernământ. Grupări precum Tren de Aragua, care a crescut exponențial în această perioadă, au folosit infrastructura CLAP pentru a-și consolida prezența în comunități, oferind protecție în schimbul loialității și al accesului la rețeaua de distribuție. Astfel, un program finanțat din bani publici a funcționat ca o subvenție indirectă pentru crima organizată.
Sumele implicate sunt greu de cuantificat cu precizie, dar anchetatorii americani care l-au judecat pe Alex Saab au estimat că schemele de corupție legate de CLAP au implicat sute de milioane de dolari deturnați din fondurile publice venezuelene.
Cine plătește
Victimele directe sunt milioane de venezueleni care au depins de aceste cutii pentru supraviețuire. Într-o economie în care hiperinflația a distrus puterea de cumpărare a salariilor, CLAP reprezenta adesea singura sursă de proteine și carbohidrați pentru familiile din cartierele populare. Dependența creată deliberat a transformat beneficiarii în ostatici politici: a contesta guvernul însemna a risca excluderea de pe listele de distribuție.
La nivel mai larg, schema a drenat resurse publice care ar fi putut fi folosite pentru sănătate, educație sau infrastructură. Venezuela a cheltuit miliarde de dolari pe un program care, în loc să combată sărăcia, a consolidat rețelele de putere ale celor care administrau foamea. Efectul pe termen lung este o populație traumatizată de dependență instituționalizată și o crimă organizată care a câștigat legitimitate socială prin controlul accesului la hrană.
De ce contează
Cazul CLAP ilustrează un model pe care analiștii îl numesc ‘stat-criminal hibrid’: o guvernare în care granița dintre instituțiile statului și organizațiile criminale devine imposibil de trasat. Colectivos nu sunt simpli aliați ai guvernului Maduro — ei sunt, în multe privințe, o extensie operațională a acestuia, finanțată și echipată prin programe cu aparență socială. Acest model a fost exportat: Tren de Aragua, gruparea care a crescut în umbra CLAP, operează acum în Columbia, Peru, Chile, Ecuador și Statele Unite.
Desființarea programului ridică întrebări despre ce va înlocui mecanismul de control social pe care CLAP îl asigura. Colectivos nu vor dispărea odată cu cutiile de alimente. Infrastructura criminală construită în jurul distribuției subvenționate va căuta alte surse de venit și alte instrumente de dominație. De urmărit în lunile următoare: cum se reconfigurează rețelele de distribuție politică în Venezuela și dacă anchetele internaționale privind beneficiarii schemei vor avansa după dispariția programului care le-a alimentat.
