Potrivit ICIJ, cel putin 11 companii cu legaturi anterioare la regimul lui Bashar al-Assad au continuat sa obtina contracte de la agentii ale Organizatiei Natiunilor Unite si dupa caderea dictatorului sirian, incasand aproximativ 10 milioane de dolari in cursul anului 2025. Tranzactiile au avut loc in conditii de opacitate ridicata, dupa ce proprietatea acestor firme a fost restructurata prin cesiuni si confiscari al caror traseu ramane greu de verificat din exterior.
Investigatia ICIJ face parte din proiectul mai amplu ‘Damascus Dossier’ si documenteaza modul in care schimbarea de regim din Siria nu a insemnat automat o ruptura cu retelele economice construite de-a lungul deceniilor de clan Assad. Desi noile autoritati siriene au preluat formal controlul statului la sfarsitul anului 2024, contractele ONU au continuat sa curga catre entitati care, pana de curand, operau in ecosistemul de afaceri al fostului regim. Analiza ICIJ a urmarit documentele de achizitii publice ale mai multor agentii ONU active in Siria si a identificat firme ale caror structuri de proprietate s-au modificat brusc in preajma sau imediat dupa caderea lui Assad.
Mecanismul descris in investigatie ridica intrebari serioase despre procedurile de verificare ale ONU in zone de conflict si tranzitie politica. Contractele vizeaza in principal livrari umanitare si reconstructie, sectoare in care organizatia internationala cheltuieste sume considerabile anual in Siria, una dintre cele mai devastate tari din lume dupa peste un deceniu de razboi civil.
Cum functioneaza schema
Modelul identificat de ICIJ functioneaza in doua etape. In prima etapa, companiile legate de cercul de afaceri al lui Assad isi modifica structura de proprietate prin cesiuni catre persoane interpuse sau prin confiscari orchestrate de noile autoritati, care redistribuie apoi activele catre entitati aparent noi. In a doua etapa, aceste firme restructurate participa la licitatiile ONU prezentandu-se ca entitati curate, fara legatura cu fostul regim.
Opacitatea este elementul central al schemei. Registrele comerciale siriene nu sunt pe deplin accesibile publicului, iar agentiile ONU se bazeaza in mare masura pe declaratiile pe propria raspundere ale furnizorilor. In absenta unor mecanisme robuste de verificare a beneficiarilor reali, distinctia dintre o firma ‘noua’ si una restructurata cosmetic devine aproape imposibil de facut din exterior. Cei 10 milioane de dolari identificati de ICIJ reprezinta doar suma verificabila din documentele disponibile, valoarea reala putand fi mai mare.
Investigatia nu acuza noile autoritati siriene de complicitate directa, insa documenteaza ca procesul de ‘curatare’ a mediului de afaceri sirian a lasat portite prin care fostele retele economice ale regimului au putut supravietui schimbarii de putere.
Cine plateste
Costul imediat este suportat de donatorii internationali care finanteaza agentiile ONU active in Siria. Statele membre ale ONU, inclusiv tarile europene si Statele Unite, contribuie cu miliarde de dolari anual la bugetele umanitare destinate Siriei. O parte din acesti bani ajunge, potrivit investigatiei ICIJ, la firme cu radacini in structurile economice ale unui regim responsabil de crime impotriva propriei populatii.
Dincolo de dimensiunea financiara, exista un cost politic si moral. Populatia civila siriana, care a suferit cel mai mult sub regimul Assad, risca sa vada cum reconstructia tarii este capturata de aceleasi retele care au profitat de pe urma razboiului. Legitimitatea procesului de tranzitie depinde in buna masura de capacitatea noilor autoritati si a comunitatii internationale de a rupe efectiv cu structurile economice ale trecutului.
De ce conteaza
Cazul sirian nu este singular. Investigatii anterioare au documentat fenomene similare in Irak dupa 2003, in Libia dupa caderea lui Gaddafi si in alte state aflate in tranzitie post-conflict. De fiecare data, viteza cu care retelele economice ale fostului regim se adapteaza depaseste capacitatea institutiilor internationale de a le verifica. ONU nu dispune de un mecanism centralizat de sanctionare a furnizorilor care sa functioneze in timp real in zone de conflict, iar procedurile de achizitii publice, concepute pentru contexte de stabilitate, sunt insuficiente in situatii de tranzitie rapida.
Investigatia ICIJ vine intr-un moment in care comunitatea internationala discuta masiv despre reconstructia Siriei si despre conditiile in care sanctiunile impuse regimului Assad ar putea fi ridicate sau relaxate. Daca firmele legate de fostul regim reusesc sa se pozitioneze ca beneficiari ai contractelor de reconstructie inainte ca mecanismele de verificare sa fie consolidate, fereastra pentru o schimbare reala se va inchide rapid. De urmarit: raspunsul oficial al agentiilor ONU implicate si masurile pe care noile autoritati siriene le vor lua pentru a transparentiza registrele de proprietate comerciala.
