Potrivit THE INSIDER, Rusia urmeaza sa publice o noua editie a manualelor de istorie pentru elevii din clasele a 10-a si a 11-a, semnate de Vladimir Medinski, consilier prezidential, si Anatoli Torkunov, rectorul MGIMO. Editiile anterioare ale acelorasi autori au fost criticate pentru erori factuale, inclusiv de institutii educationale oficiale din Rusia, insa noile versiuni par sa mentina aceleasi probleme, adaugand un strat consistent de manipulare ideologica si whataboutism.
Conform sursei citate, manualele prezinta liderii sovietici intr-o lumina favorabila chiar si atunci cand este vorba despre evenimente profund traumatice, precum deportarile popoarelor din Caucaz sau represiunea revoltei ungare din 1956. Un spatiu considerabil este dedicat justificarii politicii externe a Uniunii Sovietice in ajunul celui de-al Doilea Razboi Mondial, o alegere editoriala care, potrivit THE INSIDER, reflecta in mod transparent eforturile actuale ale Kremlinului de a legitima invazia la scara larga a Ucrainei.
Analiza publicatiei releva un tipar ingrijorator: rescrierea istoriei in manualele scolare nu este un fenomen nou in Rusia, insa sub coordonarea unor figuri cu acces direct la puterea politica, precum Medinski, procesul capata o dimensiune sistematica. Folosirea trecutului sovietic ca instrument de legitimare a agresiunii militare contemporane reprezinta o strategie de propaganda integrata in sistemul educational, vizand generatiile tinere care vor forma opinia publica a Rusiei in deceniile urmatoare.
Cazul manualelor rusesti ilustreaza un mecanism clasic al regimurilor autoritare: controlul narrativului istoric ca forma de control social si politic. Atunci cand erorile factuale sunt tolerate sau chiar ignorate de institutiile statului, iar autorii sunt functionari cu functii cheie in aparatul de stat, manualul scolar inceteaza sa mai fie un instrument educational si devine unul dintre vectorii principali ai propagandei de stat, cu efecte pe termen lung asupra societatii.
