O ancheta de amploare, coordonata de mai multe redactii independente din Europa de Est, a scos la lumina o retea sofisticata de coruptie internationala care implica functionari publici de rang inalt, oameni de afaceri cu legaturi politice si intermediari din cel putin opt tari. Suma totala spalata prin aceasta retea depaseste 2,3 miliarde de euro, potrivit documentelor la care interlopi.com a avut acces exclusiv.
In centrul schemei se afla o serie de firme-fantoma inregistrate in insulele Cayman, Cipru si Luxemburg. Aceste entitati juridice, aparent legitime, functionau ca vase comunicante pentru bani proveniti din contracte publice supraevaluate, achizitii frauduloase si privatizari dubioase realizate in Romania, Bulgaria si Ungaria. Banii intrau curati la un capat al sistemului si ieseau si mai curati la celalalt, dupa ce treceau prin zeci de conturi intermediare si tranzactii fictive.
Surse din cadrul Directiei Nationale Anticoruptie, care au cerut sa ramana anonime, confirma ca autoritatile romane au identificat cel putin trei fosti ministri si un fost primar de municipiu ca beneficiari directi ai acestor transferuri. Documentele bancare obtinute de redactia noastra arata ca platile catre aceste persoane erau mascate sub forma de ‘consultanta strategica’ sau ‘servicii de lobbying’ prestate pentru companii offshore fara niciun angajat real.
Ceea ce face aceasta retea cu adevarat periculoasa este nivelul de protectie institutionala de care s-a bucurat ani de zile. Investigatorii sustin ca dosarele deschise in 2019 si 2021 au fost tergiversate sistematic, martori-cheie au fost intimidati, iar probe digitale au disparut din sisteme informatice ale unor institutii de stat. Unul dintre avocatii implicati in caz, contactat de interlopi.com, a refuzat orice comentariu, insa a confirmat indirect existenta unor ‘presiuni extraordinare din partea unor factori externi anchetei’.
La nivel european, Parchetul European (EPPO) a preluat partial dosarul in 2023, insa progresele sunt lente. Surse din Bruxelles spun ca ancheta este complicata de lipsa unui cadru juridic comun privind confiscarea activelor in cazurile transfrontaliere. Practic, banii ajunsi in paradisuri fiscale sunt aproape imposibil de recuperat fara cooperarea jurisdictiilor respective, cooperare care intarzie sau nu vine deloc.
Aceasta investigatie demonstreaza inca o data ca marea coruptie nu este un fenomen izolat, specific unor tari subdezvoltate. Este un sistem transnational, bine uns, cu actori din cele mai respectabile capitale europene. Pana cand legislatia internationala va prinde din urma creativitatea infractorilor in costume, miliardele vor continua sa circule nestingherite, iar responsabilii vor continua sa dea interviuri despre transparenta si statul de drept.