Cuba: Tranziția Energetică Pe Care Nici Guvernul Nu A Observat-o Încă

Pe scurt

  • Miguel Díaz-Canel Bermúdez, președintele Republicii Cuba și prim-secretar al Partidului Comunist din Cuba (PCC), a declarat pe 8 octombrie 2026, în timpul unei vizite la Ministerul Energiei și Minelor, că „încă nu ne-am dat seama de tranziția energetică pe care o conducem”, potrivit televiziunii de stat Canal Caribe, citată de CiberCuba.
  • Pe 10 octombrie 2026, de 158 de ani de la Strigătul din Yara, Cuba a marcat ziua națională cu pene de curent de până la 20 de ore și un deficit de generare de peste 1.800 de megawați, potrivit datelor Uniunii Electrice (UNE) preluate de presa independentă.
  • Locuitorii localității Cabañas, din municipiul Mariel, provincia Artemisa, au ieșit în stradă în noaptea de 9 octombrie 2026 și din nou în dimineața de 14 octombrie 2026, a doua protestă în mai puțin de patru zile, potrivit Infobae și Martí Noticias.
  • Organizația spaniolă Prisoners Defenders a anunțat pe 12 octombrie 2026 că numărul deținuților politici verificați în Cuba a ajuns la 1.372 de persoane la data de 1 octombrie 2026, printre care 40 de minori și 158 de femei — cel mai mare număr înregistrat de organizație.
  • Comisia Economică pentru America Latină și Caraibe a ONU (CEPAL) și economiștii Centrului de Studii ale Economiei Cubane din cadrul Universității din Havana estimează pentru 2026 o contracție a produsului interne brut cubanez de 10,3%, cea mai severă din America Latină.

Starea națiunii

Cuba a ajuns în a doua jumătate a lui octombrie 2026 într-o situație pe care un contabil ar descrie-o ca „ireconciliabilă”, iar un guvern o descrie ca „tranziție”. Sistemul Electroenergetic Național produce, în zilele bune, aproximativ jumătate din energia pe care o cere țara. În zilele proaste, produce mai puțin și apoi se oprește de tot.

Cifrele sunt publicate zilnic de Uniunea Electrică (Unión Eléctrica, UNE), compania de stat care administrează rețeaua, într-un comunicat care a devenit, pentru mulți cubanezi, singura formă de buletin meteo care contează. Pe 9 octombrie 2026, UNE a raportat o disponibilitate de generare de 1.250 de megawați, în fața unei cereri estimate la 2.900 de megawați la orele de vârf, potrivit CiberCuba. Pe 11 octombrie, prognoza de afectare era de 1.775 de megawați. Pe 6 octombrie fusese 1.857. O analiză a buletinelor zilnice realizată de Infobae a arătat că, între 3 septembrie și 2 octombrie 2026, în 23 din cele 28 de zile cu date comparabile afectarea maximă a depășit 2.000 de megawați.

Pentru cine nu citește rapoarte energetice la micul dejun: aceasta nu este o criză. O criză este un eveniment. Aceasta este o stare de funcționare.

Infobae a numărat, pe 11 octombrie 2026, opt prăbușiri totale ale Sistemului Electroenergetic Național în primele nouă luni și jumătate ale anului, ultima pe 18 septembrie. O prăbușire totală înseamnă că insula, în întregime, rămâne fără electricitate, iar rețeaua trebuie repornită bucată cu bucată, proces care durează zile. Opt într-un an nu mai e un accident. E un ritm.

Cauzele sunt enumerate cu o sinceritate administrativă aproape dezarmantă: avarii la centralele termoelectrice, unități scoase din funcțiune pentru mentenanță, limitări de generare și lipsa combustibilului pentru generarea distribuită. Pe 18 septembrie 2026, potrivit datelor UNE citate de presa independentă, 114 centrale de generare distribuită erau oprite din lipsă de combustibil, cu o capacitate cumulată de 926 de megawați. Adică aproape un gigawat de capacitate instalată care există fizic, funcționează tehnic și nu produce nimic, pentru că nu are ce să ardă.

Este genul de detaliu care explică de ce „tranziția energetică” despre care vorbește președintele nu se simte la nivelul prizei. Capacitatea nu este problema principală. Combustibilul este.

Ce s-a mai întâmplat

Pe 8 octombrie 2026, Miguel Díaz-Canel Bermúdez a vizitat Ministerul Energiei și Minelor și a lăudat progresul sectorului electric. Fraza pe care a rostit-o acolo, difuzată de Canal Caribe și preluată de CiberCuba, merită citată integral: „Încă nu ne-am dat seama de tranziția energetică pe care o conducem.”

Interpretarea generoasă este că președintele voia să spună că realizările sunt subestimate. Interpretarea literală este că guvernul conduce o tranziție energetică fără să-și dea seama, ceea ce ar explica destul de mult.

Tranziția există, în sens material. Cuba a construit, cu finanțare chineză, un număr considerabil de parcuri fotovoltaice într-un interval scurt. Díaz-Canel a declarat în emisiunea sa radiofonică Criterio Compartido, potrivit Infobae, că la nivel național sunt instalați 1.418 de megawați fotovoltaici în 144 de parcuri, cu o țintă de peste 1.500 de megawați până la sfârșitul anului. Alte cifre, atribuite Uniunii Electrice și citate de publicația spaniolă La República, vorbesc de 133 de parcuri și aproximativ 1.700 de megawați. Pe 23 septembrie 2026, potrivit Infobae, Cuba a primit un nou lot de 5.000 de sisteme fotovoltaice donate de Republica Populară Chineză.

Problema nu e panoul. Problema e noaptea.

Aceeași analiză din La República notează că doar patru dintre parcurile solare cubaneze au sisteme de stocare cu baterii. Ceea ce înseamnă că megawații anunțați în comunicate există între aproximativ ora 9 și ora 17, iar vârful de consum al unei gospodării cubaneze — gătit, apă, ventilator, lumină — se întâmplă exact când soarele nu mai e disponibil. Un sistem energetic construit integral pe fotovoltaic fără stocare rezolvă prânzul și ignoră cina.

Între timp, pe 10 octombrie 2026, Cuba a comemorat 158 de ani de la Strigătul din Yara, momentul din 1868 când Carlos Manuel de Céspedes a declanșat primul război de independență față de Spania. Aniversarea a fost marcată, potrivit relatărilor presei independente, cu pene de curent de până la 20 de ore în unele localități și un deficit de generare raportat de peste 1.800 de megawați. Programul oficial al zilei a inclus discursuri despre suveranitate. Programul neoficial a inclus căutarea unui vecin cu generator.

Cifra săptămânii

1.372.

Acesta este numărul de deținuți politici verificați în Cuba la data de 1 octombrie 2026, potrivit raportului organizației Prisoners Defenders, cu sediul la Madrid, anunțat pe 12 octombrie 2026 și preluat de Infobae și CiberCuba. Este cel mai mare număr înregistrat de organizație de când ține această evidență.

Defalcarea, potrivit aceleiași surse: 40 dintre cei 1.372 sunt minori. 158 sunt femei, aproximativ 12% din total. 463 au fost documentați cu patologii medicale grave, pe care organizația le pune în legătură cu alimentația deficitară, relele tratamente și condițiile de detenție. Autoritățile cubaneze folosesc, potrivit Prisoners Defenders, 76 de tipuri de infracțiuni din Codul Penal pentru a susține acuzațiile, cele mai frecvente fiind „dezordine publică”, „ultraj” și „atentat”.

Traiectoria e mai elocventă decât cifra finală. Potrivit Prisoners Defenders: 1.179 în octombrie 2025. 1.260 în aprilie 2026. 1.327 în iulie 2026. 1.339 la finalul lui august 2026. 1.372 la 1 octombrie 2026. Organizația calculează că, între 1 septembrie 2025 și 31 august 2026, lista a crescut cu aproximativ 281 de persoane — un ritm de peste 23 de nume noi pe lună.

Prisoners Defenders notează în rapoartele sale că o parte a acestor cazuri provine direct din proteste legate de apă și electricitate. Aceasta este, în esență, mecanica relației dintre cele două cifre ale săptămânii: un deficit de 1.800 de megawați produce oameni în stradă, iar oamenii din stradă produc dosare penale. Este singurul lanț de producție din Cuba care funcționează la capacitate maximă fără întrerupere.

Cum trăiesc oamenii

Cabañas e o localitate din municipiul Mariel, provincia Artemisa, la vest de Havana. Potrivit Martí Noticias, lipsa de electricitate acolo ajunge la 19 ore pe zi.

În noaptea de 9 octombrie 2026, locuitorii au ieșit în stradă. În dimineața de 14 octombrie 2026, au ieșit din nou — a doua protestă în mai puțin de patru zile, potrivit Infobae. Imaginile au fost difuzate de platforma independentă NiO Reportando Un Crimen, condusă de Niover Licea, prin Instagram, și preluate de CiberCuba. Protestatarii au cerut condiții de viață mai bune și au contestat situația creată de penele de curent.

Nu există confirmări independente privind arestări sau prezența poliției, iar atât Infobae, cât și agregatoarele care au preluat știrea precizează explicit acest lucru. Reținerile, când se întâmplă, apar de obicei în statistici cu întârziere de săptămâni — adică exact în rapoartele Prisoners Defenders despre care am scris mai sus.

Plângerea concretă a locuitorilor, potrivit mărturiilor adunate de Martí Noticias, nu e lipsa curentului în sine. Este că orarul de întreruperi nu se respectă. Un vecin a declarat că „de fiecare dată când vine curentul pentru Cabañas, e mereu la fel, nu-l pun la ora lor”. Acesta e detaliul care face diferența între o viață grea și o viață imposibil de planificat: dacă știi că ai curent între 14 și 17, poți spăla, găti, încărca telefonul, pompa apa. Dacă nu știi, nu poți face nimic din toate acestea, iar frigiderul devine un dulap cald.

Artemisa nu e un caz izolat, și nici o surpriză administrativă. În septembrie 2026, Compania Electrică din Artemisa anunțase public că, chiar și cu parcurile solare din provincie funcționând la capacitate maximă, nu poate reduce întreruperile sub 18 ore pe zi. În iulie 2026, locuitorii din El Henequén, tot în municipiul Mariel, ieșiseră în stradă după mai mult de patru zile consecutive fără electricitate.

Contextul mai larg e demografic și e brutal. Oficiul Național de Statistică și Informație (ONEI) a raportat 9.434.593 de locuitori la sfârșitul anului 2025, cu 313.414 mai puțini decât un an înainte. Datele ONEI arată 68.064 de nașteri și 136.214 de decese în 2025 — adică de două ori mai multe decese decât nașteri — plus un sold migrator negativ de 245.264 de persoane, principalul motor al scăderii. Demograful cubanez Juan Carlos Albizu-Campos estimează că populația reală era mai aproape de 8 milioane la finalul anului 2024, atribuind diferența emigrării.

Economia confirmă. Fondul Monetar Internațional (FMI) și Economist Intelligence Unit prognozează pentru 2026 o contracție a PIB-ului de 7,2%, față de 3,8% în 2025. CEPAL, comisia economică regională a ONU, și-a revizuit estimarea la o scădere de 10,3%, cea mai severă din America Latină și Caraibe; economiștii Centrului de Studii ale Economiei Cubane de la Universitatea din Havana ajung la aceeași cifră. Producția este, potrivit estimărilor citate, cu aproximativ 23% mai mică decât în 2019. ONEI raportează o inflație oficială de 25,19% în august 2026 față de august 2025 — dar măsurătoarea acoperă doar piața formală, iar prețurile reale de pe stradă cresc mai repede.

Cel mai elegant indicator îi aparține FMI, care, în lipsa încrederii în statisticile oficiale, a folosit date satelitare de urmărire a navelor: în mai 2026, numărul lunar de sosiri și plecări de nave detectate în porturile cubaneze era cu 75% mai mic decât în 2019. Când nu mai poți crede cifrele unui guvern, numeri vapoarele din spațiu.

Momentul WTF

Pe 10 octombrie 2026 — ziua Strigătului din Yara, ziua penelor de 20 de ore, ziua deficitului de 1.800 de megawați — Miguel Díaz-Canel a publicat pe platforma X un mesaj de felicitare adresat lui Kim Jong Un, liderul suprem al Republicii Populare Democrate Coreene, cu ocazia celei de-a 81-a aniversări a fondării Partidului Muncitoresc din Coreea. Mesajul era însoțit de o fotografie în care cei doi își strâng mâna. Potrivit agenției de stat cubaneze Prensa Latina, președintele a reafirmat „angajamentul de a dezvolta legăturile istorice de amiciție dintre cele două partide și popoare”.

Trei zile mai devreme, pe 7 octombrie 2026, Díaz-Canel îl felicitase pe Vladimir Putin, președintele Federației Ruse, pentru împlinirea a 74 de ani, potrivit CiberCuba.

Reacția cubanezilor pe rețele a fost, să zicem, documentată. Univision relatează că mesajul a generat critici care l-au calificat drept complicitate între regimuri. Publicația Cubanos Por El Mundo a citat un comentariu care descria gestul ca „cooperare în camerele de tortură”. Latin Times a reținut replica probabil cea mai eficientă, semnată de o utilizatoare pe nume Flor Alelis: „Chiar și ei o duc mai bine decât oamenii din Cuba.” CiberCuba și-a intitulat materialul, simplu, „Doi dictatori împreună”.

Partea care merită subliniată nu e mesajul. Șefii de stat trimit felicitări protocolare, inclusiv unii altora, inclusiv în zile prost alese; asta e meseria. Partea care merită subliniată e alocarea atenției. Pe 8 octombrie, președintele a vizitat Ministerul Energiei și Minelor și a spus că tranziția energetică e insuficient apreciată. Pe 10 octombrie, în timp ce rețeaua pe care o administrează livra 1.250 de megawați din 2.900 necesari, a găsit timp pentru aniversarea unui partid de la 13.000 de kilometri distanță.

Reacțiile internaționale la criza energetică și la recordul de deținuți politici s-au limitat, în aceeași perioadă, la comunicate. Se notează sec.

Întrebări frecvente

De ce are Cuba pene de curent de 20 de ore în 2026?

Cuba are pene de curent prelungite pentru că Sistemul Electroenergetic Național produce aproximativ jumătate din cererea națională: pe 9 octombrie 2026, Uniunea Electrică a raportat 1.250 de megawați disponibili față de o cerere estimată la 2.900. Cauzele invocate oficial sunt avariile la centralele termoelectrice vechi, unitățile oprite pentru mentenanță și lipsa combustibilului pentru generarea distribuită — pe 18 septembrie 2026, 114 centrale distribuite, cu 926 de megawați capacitate cumulată, erau oprite din lipsă de carburant. Parcurile solare construite cu finanțare chineză adaugă capacitate pe timp de zi, dar doar patru au baterii de stocare, așa că nu acoperă vârful de consum de seara.

Câți deținuți politici are Cuba?

Organizația Prisoners Defenders, cu sediul la Madrid, a verificat 1.372 de deținuți politici în Cuba la data de 1 octombrie 2026, printre care 40 de minori și 158 de femei. Este cel mai mare număr înregistrat de organizație, în creștere de la 1.179 în octombrie 2025. Guvernul cubanez nu recunoaște existența deținuților politici și nu publică cifre proprii.

Cât scade economia Cubei în 2026?

Estimările pentru 2026 diferă în funcție de instituție: Fondul Monetar Internațional și Economist Intelligence Unit prognozează o contracție a PIB-ului de 7,2%, în timp ce CEPAL (comisia economică a ONU pentru America Latină) și economiștii Universității din Havana estimează o scădere de 10,3%, cea mai mare din regiune. Populația a scăzut la 9.434.593 de locuitori la sfârșitul anului 2025, potrivit Oficiului Național de Statistică și Informație (ONEI), în principal din cauza emigrării.

Concluzie

Există o diferență între un regim care minte și un regim care nu mai e sigur ce se întâmplă. Fraza lui Díaz-Canel din 8 octombrie — „încă nu ne-am dat seama de tranziția energetică pe care o conducem” — a fost menită ca laudă, dar funcționează mai bine ca diagnostic. Guvernul cubanez are, într-adevăr, un program energetic real: 144 de parcuri fotovoltaice, 1.418 de megawați instalați, finanțare chineză, panouri donate cu lotul. Are și o rețea care s-a prăbușit integral opt ori în nouă luni și jumătate, și o populație care face coadă la generatoare.

Ambele lucruri sunt adevărate simultan, iar asta nu e ipocrizie — e incompetență structurată. Un sistem care măsoară succesul în megawați instalați, nu în ore de curent livrat, va raporta progres în timp ce localitatea Cabañas stă 19 ore pe zi în întuneric. Un sistem care tratează protestul pentru apă și lumină ca „dezordine publică” va avea 1.372 de deținuți politici fără să fi decis niciodată, formal, să-i aibă.

Partea cu adevărat sumbră nu e nici penele, nici arestările. Este aritmetica ONEI: 68.064 de nașteri și 136.214 de decese în 2025, plus un sold migrator negativ de un sfert de milion de oameni într-un singur an. Cuba nu e doar o țară cu probleme energetice. E o țară care se golește, într-un ritm pe care nicio statistică oficială nu-l mai poate reformula ca tranziție.

Iar pe 10 octombrie, de ziua națională, în întuneric, guvernul a transmis felicitări Phenianului. Legăturile istorice de amiciție dintre cele două partide și popoare rămân, probabil, singura infrastructură cubaneză care nu depinde de combustibil.

Surse

Related Post

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *