Cel Mai Premiant Pușcăriaș: Tadamasa Goto — Nașul japonez care a dat 100.000 de dolari unui spital american și a plecat acasă cu un ficat nou

Era interzis la intrare în Statele Unite. A primit totuși viză — de la FBI. A primit și un ficat, într-un spital din Los Angeles, într-un an în care 186 de oameni din regiune au murit pe lista de așteptare. În schimb, a oferit informații pe care un fost șef al diviziei FBI pentru crimă organizată asiatică le-a descris, ulterior, drept aproape inutile. A murit pe 8 februarie 2026, la 83 de ani, într-un spital din Tokyo. Nu făcuse nicio zi de pușcărie pentru nimic din ce conta cu adevărat.


Pe scurt

  • Tadamasa Goto, fondator și șef al clanului yakuza Goto-gumi din Fujinomiya (prefectura Shizuoka, Japonia), afiliat la Yamaguchi-gumi, a murit pe 8 februarie 2026, la vârsta de 83 de ani, într-un spital din Tokyo.
  • În 2001, Tadamasa Goto a primit un transplant de ficat la UCLA Medical Center din Los Angeles, după ce Biroul Federal de Investigații (FBI) l-a ajutat să obțină o viză americană, deși era inadmisibil în Statele Unite din cauza cazierului, potrivit anchetei publicate de Los Angeles Times pe 30 mai 2008.
  • Tadamasa Goto a donat 100.000 de dolari spitalului UCLA după operație, iar Los Angeles Times a relatat că patru figuri ale crimei organizate japoneze au primit transplanturi de ficat la UCLA în aceeași perioadă; în regiunea Los Angeles, în acel an, 186 de pacienți au murit pe lista de așteptare pentru un ficat.
  • Jim Stern, fost responsabil FBI care a confirmat aranjamentul, a declarat pentru Los Angeles Times că informațiile obținute de la Tadamasa Goto în schimbul vizei au fost minime.
  • Pe 14 octombrie 2008, Tadamasa Goto a fost exclus din Yamaguchi-gumi, iar pe 9 decembrie 2015 Departamentul Trezoreriei SUA l-a inclus pe lista de sancțiuni OFAC, în temeiul ordinului executiv 13581, pentru spălare de bani între Japonia și Cambodgia.

Fișa de pușcărie

Numele Tadamasa Goto (後藤忠政), poreclit de presa anglofonă „John Gotti al Japoniei”
Țara Japonia
Organizația Goto-gumi, clan afiliat direct la Yamaguchi-gumi — cea mai mare structură yakuza din lume
Perioada de activitate 1972–2008
Tipul infracțiunilor Extorcare, fraudă imobiliară, cămătărie, violență organizată; suspiciuni de omor comandat
Condamnări Cel puțin nouă, majoritatea minore. În 2010, condamnare cu suspendare pentru fraudă cu acte imobiliare
Ani de închisoare pentru infracțiunile majore Zero
Pedeapsa cea mai severă primită vreodată Excluderea din propria mafie. Pentru un turneu de golf
Sfârșitul 8 februarie 2026, Tokyo, 83 de ani — după ce devenise călugăr budist și crescător de păsări în Cambodgia

Portretul omului: copilul sărac de la poalele muntelui Fuji

S-a născut pe 16 septembrie 1942, în cartierul Ebara din Tokyo — astăzi Shinagawa —, mezinul a patru frați. Japonia pierdea deja războiul, dar nu știa încă asta.

Mama lui a murit când avea în jur de doi ani. Tatăl l-a trimis în orașul său natal, Fujinomiya, în prefectura Shizuoka, la poalele muntelui Fuji, unde l-a crescut bunica. Sărăcie, provincie, un munte sacru care se vede de la fereastră și absolut nimic altceva de făcut. Este biografia standard a jumătate dintre șefii yakuza din secolul XX, și ar fi plictisitoare dacă n-ar fi, de fiecare dată, adevărată.

A intrat mai întâi într-o gurentai — bandă de cartier, versiunea japoneză a golanilor de bloc. Abia în 1972, pe la treizeci de ani, s-a alăturat unui grup terțiar afiliat Yamaguchi-gumi din Fujinomiya. Adică: nu la masa mare, nici măcar la masa a doua, ci la a treia. În ierarhia yakuza, asta înseamnă că ești suficient de departe de vârf încât nimeni de acolo să nu-ți știe numele.

Au trecut doisprezece ani până când cineva i l-a aflat.

Momentul a venit în 1984, odată cu Yamaichi kōsō — războiul dintre Yamaguchi-gumi și clanul desprins Ichiwakai, unul dintre cele mai sângeroase conflicte mafiote din istoria Japoniei. Potrivit relatărilor din presa japoneză, un om al lui Goto a condus un camion basculant încărcat cu dinamită direct în casa președintelui Ichiwakai. Nu e tocmai subtilitatea pe care și-o imaginează occidentalii când se gândesc la Japonia. Dar a funcționat: Goto a fost promovat chokusan — șef cu subordonare directă față de conducerea de la Kobe. Din acel moment a avut reputația de butōha, „aripa combatantă”. Omul pe care îl trimiți când nu mai e nimic de negociat.

În 1985 și-a întemeiat propriul clan, Goto-gumi, cu baza la Fujinomiya. În 1991 l-a extins spre est, fuzionând cu o bandă din Hachioji, la marginea capitalei. Era vârful bulei imobiliare japoneze, perioada în care terenul de sub Palatul Imperial valora, pe hârtie, cât întreg statul California. Goto-gumi a intrat exact acolo unde trebuia: finanțe, imobiliare, construcții și, potrivit rapoartelor poliției citate de presă, politică. A devenit vârful de lance al expansiunii Yamaguchi-gumi din Kansai către Tokyo — ceea ce în limbaj mafiot japonez înseamnă că i s-a permis să facă ce voia, cu condiția să trimită bani acasă.

Sub al cincilea șef suprem al Yamaguchi-gumi, Yoshinori Watanabe, a urcat până la wakagashira-hosa — adjunct al secundului — și a intrat în comitetul executiv. Era, practic, în primele cinci-șase persoane dintr-o organizație care număra zeci de mii de membri.

Și, spre deosebire de colegii lui, era și faimos.


Cronologia: filmul, cuțitele și clădirile

1992 — Omul care a glumit despre yakuza

În mai 1992, regizorul Juzo Itami lansa Minbo no Onna, în traducere aproximativă „Arta blândă a extorcării japoneze”. Filmul demonta, cu o veselie metodică, mitologia yakuza: erau prezentați nu ca samurai moderni, ci ca niște bătăuși lăudăroși care se dezumflă instantaneu în fața oricui refuză să se sperie și cunoaște legea.

Pe 22 mai 1992 — la șase zile după premieră — cinci membri ai Goto-gumi l-au așteptat pe Itami în fața casei și i-au tăiat fața cu cuțitele. Regizorul a supraviețuit. Declarația lui pentru New York Times a rămas celebră: „Puteau să mă omoare dacă voiau.”

Există o ironie aici pe care probabil nimeni din Goto-gumi n-a sesizat-o: agresorii au confirmat, prin modul în care au reacționat, exact teza filmului. Itami spusese că yakuza nu suportă să fie luați în râs. Yakuza au răspuns demonstrând că nu suportă să fie luați în râs.

Atacul a declanșat un val de indignare publică. Baroul japonez a emis o declarație pe 25 mai 1992, iar episodul a contribuit la presiunea pentru aplicarea noii legi antimafia, Bōtaihō, intrată în vigoare în acel an.

Itami a murit pe 20 decembrie 1997, căzând de pe acoperișul clădirii în care își avea biroul. Ancheta a stabilit sinucidere: un bilet scris la calculator, în care nega o presupusă aventură, și alcool în sânge. Familia și prietenii — inclusiv regizorul Nagisa Oshima — n-au crezut niciodată varianta oficială. Soția lui, actrița Nobuko Miyamoto, a stat sub protecția poliției mai bine de un deceniu.

În 2008, un fost membru al Goto-gumi i-a declarat jurnalistului Jake Adelstein că moartea fusese înscenată. Este o singură sursă, anonimă, nedovedită în instanță și necoroborată. O menționăm pentru că a intrat în folclorul subiectului, nu pentru că ar fi stabilită. Oficial, Juzo Itami s-a sinucis.

2006 — Consultantul imobiliar

Pe lângă violența spectaculoasă, afacerea de bază era mult mai prozaică: jiage, adică convingerea proprietarilor încăpățânați să vândă. În Japonia anilor ’80–2000, asta a fost industria principală a mafiei — nu drogurile, ci terenul.

În martie 2006, Kazuoki Nozaki, director al unei firme imobiliare care gestiona un litigiu juridic al companiei, a fost înjunghiat mortal în zona Kita-Aoyama din Tokyo. Potrivit relatărilor jurnalistice, litigiul privea o clădire deținută printr-o firmă-paravan legată de Goto-gumi.

Poliția Metropolitană din Tokyo a făcut o arestare abia pe 3 decembrie 2010 — la peste patru ani și jumătate — reținându-l pe Nobuyuki Yamamoto, 27 de ani, fost membru Goto-gumi. Surse din poliție au sugerat atunci că ordinul ar fi venit de sus. Sugestia n-a devenit niciodată acuzare formală împotriva lui Goto.

În același an, 2010, Goto a fost totuși condamnat pentru fraudă legată de actele de proprietate ale clădirii. Pedeapsa: cu suspendare.

Așadar: un om moare înjunghiat într-un conflict pentru o clădire; patru ani mai târziu e arestat executantul; iar șeful clanului căruia îi aparținea clădirea primește o condamnare cu suspendare pentru hârtii. Dacă există o definiție mai limpede a expresiei „sistem care funcționează pe jumătate”, nu am găsit-o.


De ce a rezistat atât? Pentru că nimeni nu voia să-l oprească

Partea japoneză: mafia cu firmă la intrare

Trebuie spus clar, pentru că occidentalii nu cred: în Japonia, organizațiile yakuza nu sunt, în sine, ilegale. Sunt „grupuri violente desemnate” — shitei bōryokudan — înregistrate, monitorizate, cu sedii care au plăcuță la intrare și cărți de vizită tipărite. Legea din 1992 le-a restrâns activitatea, dar nu le-a interzis existența.

Consecința practică: poliția știa exact unde locuiește Goto. Nu asta era problema. Problema era că, în sistemul japonez, răspunderea șefului pentru faptele subordonaților a fost, decenii la rând, aproape imposibil de dovedit. Executantul cade, structura rămâne. Nouă condamnări minore în patru decenii, pentru un om aflat în comitetul executiv al celei mai mari mafii din lume, nu e un accident statistic — e un model de afaceri.

Partea americană: povestea ficatului

Și totuși, capitolul care l-a făcut faimos pe Goto nu are legătură cu poliția japoneză, ci cu FBI.

În 2001, Tadamasa Goto era bolnav de ficat. Japonia avea, la acea dată, una dintre cele mai restrictive culturi de donare de organe din lumea dezvoltată — transplanturile de la donatori în moarte cerebrală erau extrem de rare. Pentru un japonez bogat, soluția era să plece. Iar pentru un șef yakuza, problema era că Statele Unite nu-i dădeau viză.

Potrivit relatărilor din Washington Post (11 mai 2008) și Los Angeles Times, reprezentantul FBI la Tokyo a aranjat intrarea lui Goto în SUA fără să consulte Agenția Națională de Poliție a Japoniei. În schimb, Goto urma să ofere informații despre operațiunile Yamaguchi-gumi pe teritoriul american.

A ajuns la UCLA Medical Center. A primit un ficat. A donat spitalului 100.000 de dolari.

Los Angeles Times a relatat ulterior că, în total, patru figuri ale crimei organizate japoneze au primit transplanturi de ficat la UCLA în acei ani. În regiunea Los Angeles, în anul respectiv, 186 de oameni au murit așteptând un organ.

Iar informațiile? Un fost șef al unității FBI pentru crimă organizată asiatică a declarat pentru LA Times că Goto a furnizat foarte puțin material util. Se pare că a dat o pistă despre Susumu Kajiyama, zis „Împăratul Cămătarilor”. Atât.

Să recapitulăm tranzacția, pentru că merită: Statele Unite au acordat intrare pe teritoriu unui om pe care îl considerau inadmisibil, l-au lăsat să urce pe o listă de transplant într-un oraș unde oamenii mureau așteptând, au primit în schimb o donație de 100.000 de dolari către un spital public și un pont. Un pont.

Dacă vreun contabil al FBI a calculat vreodată raportul cost-beneficiu al acestei operațiuni, raportul nu a fost făcut public. Se înțelege de ce.

Nota de subsol onestă

Mare parte din ceea ce lumea anglofonă știe despre Goto provine de la jurnalistul american Jake Adelstein, fost reporter la Yomiuri Shimbun, care a publicat povestea transplantului în Washington Post în 2008 și apoi cartea Tokyo Vice (2009). Adelstein a declarat că a primit amenințări cu moartea din partea lui Goto și a beneficiat de protecție polițienească în Japonia și SUA.

Corectitudinea ne obligă să adăugăm: relatările lui Adelstein au fost contestate. În aprilie 2022, The Hollywood Reporter a pus la îndoială o parte dintre episoadele din memorii și sursele anonime; în iunie 2023, cotidianul belgian Le Soir a chestionat atât cartea, cât și parcursul lui la Yomiuri, iar ziarul japonez a declarat că Adelstein nu a lucrat niciodată în echipele dedicate crimei organizate. Adelstein a respins acuzațiile.

Faptele de bază ale transplantului — intrarea în SUA, operația, donația — au fost confirmate independent de Los Angeles Times. Amenințările și scenariul uciderii lui Itami se sprijină, în esență, pe relatarea unui singur om. Cititorul decide.


Căderea: un turneu de golf

Iată partea pe care niciun scenarist n-ar îndrăzni s-o scrie.

Tadamasa Goto nu a fost doborât de poliție, de procurori, de FBI sau de vreun rival cu camion plin de dinamită. A fost doborât de o petrecere aniversară.

În octombrie 2008, presa japoneză a relatat despre un turneu de golf organizat în cinstea zilei lui de naștere. La eveniment participaseră mai mulți cântăreți de enka — muzica populară sentimentală japoneză, echivalentul aproximativ al muzicii de petrecere la noi, dar cu mult mai multă demnitate instituțională. Scandalul a fost atât de mare încât cel puțin un artist de primă mână s-a retras din Kōhaku Uta Gassen, spectacolul de Revelion al televiziunii publice NHK — cea mai importantă apariție televizată din cariera unui cântăreț japonez.

Pentru conducerea Yamaguchi-gumi, asta a fost prea mult. Nu crimele. Nu transplantul. Nu Itami. Publicitatea.

Sursele citate de presa japoneză adaugă însă și motivul real, mai puțin cinematografic: Goto lipsea sistematic de la ședințele lunare obligatorii de la cartierul general din Kobe și refuza să explice de ce. Într-o organizație construită integral pe ierarhie și ritual, asta e echivalentul demisiei.

Pe 14 octombrie 2008 a fost exclus — joseki. Goto-gumi a fost dizolvat, iar rămășițele s-au împărțit între doi dintre executivii lui, Rachi și Tsukamoto.

Al doilea act: călugărul

În aprilie 2009, la 66 de ani, Tadamasa Goto a intrat la studii budiste. A fost ordonat la un templu de rit Tendai și a primit numele monahal Chuei (忠叡).

În mai 2010 a publicat la editura Takarajima autobiografia Habakarinagara (憚りながら — aproximativ „Cu tot respectul” sau „Fie-mi iertat”). A fost bestseller: sursele japoneze indică între 200.000 și 250.000 de exemplare vândute, cu locul întâi în topuri la începutul lui 2011. Drepturile de autor au fost direcționate, potrivit relatărilor, către o asociație pentru persoane cu dizabilități din Cambodgia și către două temple budiste din Myanmar.

Apoi s-a mutat efectiv în Cambodgia. A crescut păsări. A finanțat construcția de școli. A obținut cetățenia cambodgiană și un titlu onorific echivalent aproximativ cu cel de conte. În 2016 s-a întors în Japonia pentru o operație.

În decembrie 2015, Trezoreria Statelor Unite l-a inclus pe lista de sancțiuni OFAC, înghețându-i eventualele active americane și interzicând cetățenilor americani orice tranzacție cu el.

Paisprezece ani după ce aceeași țară îi dăduse un ficat.

A murit pe 8 februarie 2026, într-un spital din Tokyo, la 83 de ani. O sursă apropiată fostului clan, citată de revista Gendai, a indicat drept cauză o pneumonie de aspirație, după câțiva ani de sănătate șubredă. Moartea a fost anunțată public pe 12 februarie.


Întrebări frecvente

Cine a fost Tadamasa Goto?

Tadamasa Goto (16 septembrie 1942 – 8 februarie 2026) a fost un șef yakuza japonez, fondatorul clanului Goto-gumi din Fujinomiya, afiliat la Yamaguchi-gumi, cea mai mare organizație de crimă organizată din Japonia. Presa anglofonă l-a numit „John Gotti al Japoniei”, iar Tadamasa Goto a avut cel puțin nouă condamnări, niciuna cu executare pentru infracțiuni majore.

De ce a primit un șef yakuza transplant de ficat în Statele Unite?

Potrivit anchetei publicate de Los Angeles Times pe 30 mai 2008, FBI i-a facilitat lui Tadamasa Goto obținerea unei vize americane în 2001, în schimbul unor informații despre activitățile Yamaguchi-gumi pe teritoriul SUA. Tadamasa Goto a fost operat la UCLA Medical Center și a donat ulterior 100.000 de dolari spitalului.

De ce a fost exclus Tadamasa Goto din Yamaguchi-gumi?

Tadamasa Goto a fost exclus pe 14 octombrie 2008, după scandalul public provocat de un turneu de golf organizat în cinstea zilei sale de naștere, la care au participat cântăreți cunoscuți. Sursele din presa japoneză au indicat și absențele repetate ale lui Tadamasa Goto de la ședințele lunare obligatorii de la cartierul general din Kobe.


Moștenirea

Rămân trei lucruri după Tadamasa Goto, și niciunul nu e despre el.

Primul e lista de așteptare. Undeva în Los Angeles, în 2001, au existat oameni care au murit așteptând un organ. Nu putem ști dacă vreunul dintre ei ar fi primit exact ficatul acela. Putem ști, însă, că instituția care trebuia să-i apere a decis că o donație de 100.000 de dolari și un pont despre un cămătar valorează mai mult decât principiul că locul pe listă nu se cumpără. Asta nu e o poveste despre un gangster japonez. E o poveste despre ce se întâmplă când o birocrație calculează că nimeni nu va afla niciodată.

Al doilea e filmul. Minbo a susținut că yakuza sunt bătăuși care se dezumflă în fața celor care nu se tem. Răspunsul a fost cinci oameni cu cuțite. Juzo Itami a murit cinci ani mai târziu, într-o împrejurare pe care familia lui n-a acceptat-o niciodată. Dar legea antimafia din 1992 a intrat în vigoare, iar presiunea publică declanșată de atac a contribuit la ea. Pe termen scurt au câștigat cuțitele. Pe termen lung, filmul.

Al treilea e sistemul. Japonia a petrecut decenii tratând crima organizată ca pe o realitate care se administrează, nu ca pe una care se elimină — cu sedii înregistrate, cu șefi inaccesibili juridic, cu executanți sacrificabili. Lucrurile s-au schimbat lent: în 2021, un tribunal l-a condamnat la moarte pe Satoru Nomura, șeful clanului Kudo-kai, pentru fapte comise de subordonați — prima sentință de acest fel împotriva unui lider yakuza. Pentru Goto, schimbarea a venit cu douăzeci de ani prea târziu.

Și rămâne ironia finală, pe care o putem lăsa să vorbească singură: dintre toate instituțiile care ar fi trebuit să-l pedepsească pe Tadamasa Goto — poliția japoneză, procuratura, justiția, FBI, sistemul american de imigrație —, singura care i-a aplicat vreodată o sancțiune cu efect real a fost propria mafie.

Pentru un turneu de golf.


Articol documentar bazat pe relatări din presa internațională și japoneză. Afirmațiile nedovedite în instanță sunt marcate ca atare în text. Nicio persoană menționată nu este acuzată de fapte pentru care nu a fost condamnată definitiv.

Surse

Related Post

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *