Pe scurt
Pe 12 noiembrie 2026, Curtea pentru Infracțiuni Grave din Baku a condamnat doi dintre oamenii din spatele platformei Meclis.info la 10 și, respectiv, 9 ani de închisoare. Meclis.info nu era un ziar de investigații, nu publica dosare offshore și nu scria despre familia prezidențială. Făcea un singur lucru: urmărea parlamentul azer. Cine vine la ședințe, cine votează cum, ce declară deputații în public. Nouăsprezece ani de închisoare pentru statistică descriptivă.
Contabila platformei, angajată pe bază de colaborare, a primit opt ani cu suspendare. Acuzațiile oficiale: contrabandă valutară, spălare de bani, antreprenoriat ilegal, evaziune fiscală și fals în documente. Niciuna nu menționează parlamentul.
Starea națiunii
Azerbaidjanul are zece milioane de locuitori, o coastă la Marea Caspică, rezerve de hidrocarburi care finanțează aproape tot ce mișcă în stat și un singur președinte din 2003 încoace. Ilham Aliyev a preluat funcția de la tatăl său, Heydar — fost general KGB și fost prim-secretar al Partidului Comunist din RSS Azerbaidjană — printr-un procedeu pe care documentele oficiale îl numesc „alegeri” și pe care istoria l-a numit, mai economic, succesiune. De atunci au trecut 23 de ani, limita mandatelor a fost eliminată prin referendum în 2009, durata mandatului a fost prelungită de la cinci la șapte ani în 2016, iar din 2017 vicepreședinte al țării este soția președintelui.
Pe hârtie, țara are un parlament. Se numește Milli Mejlis, are 125 de locuri și mandate de cinci ani. În practică, Constituția îi acordă atribuții, dar puterea reală e concentrată la președinte, care din 2016 are și dreptul de a-l dizolva. Niciun partid de opoziție nu mai are vreun loc în el din 2010.
Ultimele alegeri parlamentare au avut loc pe 1 septembrie 2024. Erau programate pentru noiembrie, dar în iunie 2024 deputații i-au cerut președintelui să dizolve parlamentul mai devreme, pentru ca votul să nu se suprapună cu COP29, summitul climatic al ONU găzduit de Baku între 11 și 22 noiembrie. Curtea Constituțională a aprobat în trei zile. Deci parlamentul a cerut să fie desființat mai repede ca să nu încurce agenda de imagine a guvernului, iar justiția a confirmat că acest raționament este constituțional. Rezultatul: Partidul Noul Azerbaidjan a luat 68 de locuri, independenții 44, iar zece partide mici au împărțit restul de 13. Prezența la vot a fost de 37,24%. Partidul Frontului Popular, principala formațiune de opoziție, a boicotat scrutinul pentru a șaptea oară consecutiv.
Acesta este corpul legislativ pe care Meclis.info a decis, în 2023, să-l monitorizeze. Nu să-l critice. Să-l monitorizeze.
Economia, între timp, merge încet. În primele nouă luni din 2026, PIB-ul a fost de 60,03 miliarde de dolari, în creștere cu 1,5% față de anul anterior. Sectorul petrolier și de gaze a scăzut cu 1,2%, ajungând la 17,84 miliarde; restul economiei a crescut cu 2,6%, până la 42,19 miliarde. BERD menține prognoza de creștere la 2% pentru 2026, după 4,2% în 2024 și 1,4% în 2025. Inflația medie e de 5,7%, rata-cheie a băncii centrale a rămas la 6,5%, bugetul are un excedent de circa 4,5% din PIB, iar rezervele valutare strategice depășeau, în august, 114% din PIB-ul de anul trecut.
Pe scurt: statul are bani. Statul nu are o problemă de resurse. Statul are o problemă cu un site care publică tabele.
Ce s-a mai întâmplat
Meclis.info a fost lansat în 2023 și făcea exact ceea ce sugerează numele. „Meclis” înseamnă adunare, parlament. Platforma publica analize pe bază de date despre activitatea deputaților: prezența la ședințe, istoricul voturilor, inițiativele legislative, declarațiile publice. Pentru generația care nu citește rapoarte, exista și versiunea video — explicative scurte pe TikTok și YouTube, cu un total de aproape 100.000 de urmăritori pe rețele.
Imran Aliyev, cofondator și director executiv al platformei, a fost reținut în aprilie 2024 pe aeroportul internațional din Baku. Acuzația inițială: contrabandă valutară. A rămas în detenție de atunci. Elgiz Gahraman, analist de date și cofondator, și Tamella Musayeva, contabila externă a platformei, au intrat în dosar în 2025, cu măsuri de supraveghere și interdicție de părăsire a țării.
Pe 20 octombrie 2026, procurorii au cerut 12 ani pentru Aliyev și 11 pentru Gahraman. Pentru Musayeva nu au ajuns să ceară nimic: i s-a făcut rău în sala de judecată și ședința a fost amânată. Verdictul a venit pe 12 noiembrie: 10 ani pentru Aliyev, 9 pentru Gahraman, 8 ani cu suspendare pentru Musayeva. Gahraman a fost ridicat din sala de judecată imediat după pronunțare și transferat la centrul de arest preventiv din Baku, iar instanța a dispus executarea pedepsei în regim de maximă siguranță.
Mecanismul juridic merită explicat, pentru că e ingineria centrală a întregii campanii. Presa independentă din Azerbaidjan nu poate obține finanțare internă — nimeni cu bani în țară nu riscă. Deci se finanțează din granturi occidentale. Iar legea azeră cere aprobarea statului pentru fiecare grant străin, aprobare care, în practică, nu se dă. Rezultatul e un cerc perfect închis: orice sumă care intră în redacție devine, tehnic, o infracțiune financiară. Statul fabrică ilegalitatea, apoi o pedepsește penal.
În proces, Imran Aliyev a recunoscut că a primit fonduri de la donatori străini, inclusiv USAID, German Marshall Fund și Ambasada SUA la Baku. A negat însă acuzațiile penale și a spus că dosarul este o represalie pentru activitatea Meclis.info. Avocatul său a argumentat că neînregistrarea unui grant este, cel mult, o contravenție. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit deja același lucru: în dreptul azer, omisiunile de acest tip se sancționează cu amendă, nu cu pedepse penale. Curtea din Baku a trecut peste.
Aliyev a declarat în aprilie, în instanță, că după reținere a fost bătut, electrocutat și presat să semneze documente fără avocat. Ministerul de Interne a negat acuzațiile. Human Rights Watch notează că ministerul nu a efectuat o anchetă efectivă.
Cazul Meclis.info nu e izolat, e al patrulea dintr-o serie. Pe 27 iulie 2026, aceeași curte a condamnat nouă persoane legate de Toplum TV, de Institutul pentru Inițiative Democratice și de platforma A Treia Republică la pedepse între 12 și 15 ani, pentru acuzații practic identice. În iunie 2025, șase jurnaliști și angajați ai Abzas Media au primit pedepse de până la nouă ani. Iar doisprezece oameni legați de Meydan TV, postul azer din exil cu redacția la Berlin, se află în arest preventiv, cu proces în curs și fără dată de verdict.
După pronunțarea de pe 12 noiembrie, Comitetul pentru Protecția Jurnaliștilor numără cel puțin 26 de jurnaliști în închisorile azere. Fiona O’Brien, directoarea CPJ pentru Europa și Asia Centrală, a spus că autoritățile abuzează din nou de legislația privind finanțarea externă pentru a elimina presa independentă. Human Rights Watch, prin Giorgi Gogia, a cerut eliberarea imediată a celor doi și a tuturor celor închiși în dosare politice. Reporteri fără Frontiere plasează Azerbaidjanul pe locul 171 din 180 în indicele libertății presei pe 2026, în scădere de pe 167 anul trecut, cu un punctaj de 23,95.
Reacțiile internaționale au fost exprimate. Gazul a continuat să curgă spre Uniunea Europeană conform contractelor, iar Uniunea Europeană a continuat să îl cumpere conform acelorași contracte.
Cifra săptămânii: 19
Nouăsprezece ani de închisoare, cumulat, pentru doi oameni care numărau prezența deputaților la ședințe.
Pentru context: parlamentul pe care îl monitorizau nu are nicio formațiune de opoziție din 2010, a fost ales cu o prezență la vot de 37,24% și a cerut el însuși, în 2024, să fie dizolvat mai devreme pentru a nu interfera cu calendarul de relații publice al guvernului. Nu era o instituție cu secrete. Era o instituție cu o singură opțiune de vot.
Și totuși, cineva a decis că informația despre cine se prezintă la lucrările acestei instituții este suficient de periculoasă încât să justifice nouăsprezece ani de penitenciar. Asta nu e un semn de forță. Un regim sigur pe el publică singur statisticile de prezență, le pune pe prima pagină și le numește transparență. Un regim care închide oamenii care le calculează ne spune, fără să vrea, că până și cifrele lui proprii îl incomodează.
Cum trăiesc oamenii
Salariul mediu nominal lunar era, în ianuarie–februarie 2026, de 1.099 de manați — aproximativ 646 de dolari, cu 5,3% mai mult decât în aceeași perioadă a anului trecut. În țară sunt circa 1,78 milioane de angajați cu contract, împărțiți aproape egal între sectorul public (870.600) și cel privat (913.400). Comerțul și educația dau fiecare cam 18% din locurile de muncă, industria 13,8%, sănătatea 8,6%.
Sunt cifre de țară de venit mediu, nu de catastrofă. Oamenii merg la muncă, își plătesc facturile, își fac planuri. Baku are cafenele bune, un bulevard pe malul mării și o arhitectură care arată bine în fotografii. Economia nu se prăbușește, statul are rezerve, iar lumina nu se stinge.
Ce lipsește nu e pâinea. Ce lipsește e posibilitatea de a afla ceva despre propriul guvern dintr-o sursă care nu e guvernul. Când ultimele patru redacții independente ajung, una după alta, în fața aceleiași curți, cu același set de acuzații financiare, ce rămâne nu e un peisaj media sărac. Rămâne un peisaj media în care toate vocile spun aproximativ același lucru, și niciuna nu e obligată să o facă — pur și simplu, celelalte nu mai sunt.
Iar efectul cel mai durabil nu e asupra celor condamnați. E asupra celor care nu au fost. Un student la jurnalism din Baku care se uită la dosarul Meclis.info învață o lecție foarte precisă: nu „nu scrie prost despre președinte”, ci „nu te apuca să numeri nimic”. E un mesaj mai eficient decât orice cenzură formală, pentru că nu are nevoie de aplicare. Se aplică singur.
Momentul WTF
Elgiz Gahraman, condamnat pe 12 noiembrie la nouă ani, nu era la prima experiență cu sistemul penitenciar azer.
În august 2016 fusese arestat pentru acuzații de droguri, pe care le-a negat. Mișcarea civică NIDA, din care făcea parte, a susținut atunci că motivul real era o postare critică pe rețelele sociale. În ianuarie 2017, aceeași Curte pentru Infracțiuni Grave din Baku l-a condamnat la cinci ani și șase luni. Curtea Supremă a redus pedeapsa, iar în martie 2019 a fost eliberat printr-un decret de grațiere prezidențială.
Aici intervine partea greu de digerat.
Pe 13 ianuarie 2026, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat verdictul în plângerea lui Gahraman privind acel prim dosar. A constatat încălcări ale articolului 3 din Convenție — interzicerea torturii și a tratamentelor degradante — pe două capete: statul azer nu a anchetat efectiv acuzațiile de rele tratamente și l-a ținut, în timpul ședințelor de judecată, într-o cușcă metalică. Azerbaidjanul a fost obligat la 10.000 de euro daune morale și 2.055 de euro cheltuieli de judecată.
Deci, cronologic: în ianuarie 2026, o curte internațională constată oficial că statul azer l-a tratat ilegal pe acest om și îi acordă despăgubiri. În noiembrie 2026, la zece luni distanță, exact aceeași instanță din Baku care îl condamnase în 2017 îl trimite din nou la închisoare, pentru nouă ani, în regim de maximă siguranță, într-un dosar deschis pentru că a analizat prezența deputaților.
Despăgubirile de la Strasbourg, dacă vor fi plătite, se vor ridica la aproximativ 1.300 de euro pentru fiecare an din noua pedeapsă. Sistemul funcționează, pur și simplu nu în direcția în care a fost proiectat.
Întrebări frecvente
Ce era Meclis.info?
O platformă independentă azeră, lansată în 2023, care publica analize pe bază de date despre activitatea parlamentului de la Baku: prezența deputaților la ședințe, istoricul voturilor, inițiativele legislative și declarațiile publice. Avea aproape 100.000 de urmăritori pe rețelele sociale, inclusiv prin explicative video pe TikTok și YouTube.
Pentru ce au fost condamnați oamenii din spatele platformei?
Oficial, pentru infracțiuni financiare: contrabandă valutară, spălare de bani, antreprenoriat ilegal, evaziune fiscală, fals în documente și uz de fals. Toate derivă din faptul că platforma a primit granturi din străinătate fără aprobarea statului — o cerință legală care, în practică, nu se obține. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că, în dreptul azer, astfel de omisiuni se sancționează cu amendă, nu penal.
Câți jurnaliști sunt închiși în Azerbaidjan?
După verdictul din 12 noiembrie 2026, Comitetul pentru Protecția Jurnaliștilor numără cel puțin 26. În recensământul CPJ pe 2025, Azerbaidjanul era al șaselea cel mai mare stat-închisoare pentru jurnaliști din lume, cu 24 de persoane în detenție. Reporteri fără Frontiere îl plasează pe locul 171 din 180 în indicele libertății presei pe 2026.
De ce e vizată finanțarea occidentală și nu conținutul publicat?
Pentru că acuzația financiară nu cere nicio dezbatere despre ce a scris publicația. Un proces pentru „calomnie” sau „dezinformare” obligă statul să argumenteze de ce un articol e greșit. Un proces pentru antreprenoriat ilegal se rezolvă cu extrase de cont. E aceeași pedeapsă, fără partea incomodă în care guvernul trebuie să explice ce l-a deranjat.
Concluzie
Există o ierarhie informală a lucrurilor care sperie un regim autoritar. În capul listei stau, de obicei, dosarele de corupție, filmările din protestele reprimate, cifrele reale ale bugetului militar. Jurnalismul de investigație clasic — acela care sapă.
Dosarul Meclis.info arată că ierarhia e greșită.
Platforma nu a săpat nimic. A luat date publice despre o instituție publică și le-a pus în ordine. A spus, în esență: iată ce face parlamentul vostru, iată cine vine la lucru și cine nu. E genul de informație pe care, în jumătate din lume, o publică parlamentul însuși, pe propriul site, cu un grafic colorat și un comunicat despre modernizare digitală.
În Azerbaidjan, a produs nouăsprezece ani de închisoare. Nu pentru că cifrele ar fi fost false — nimeni nu a susținut asta în proces — ci pentru că existau, într-un format pe care cineva, undeva, le putea verifica.
Asta e, probabil, cea mai utilă lecție a săptămânii despre cum funcționează un regim consolidat. Nu se teme de acuzații, pe care le poate nega. Se teme de contabilitate, pe care nu o poate nega. Un articol de opinie se combate cu un alt articol de opinie. Un tabel cu prezența deputaților nu se combate cu nimic — se poate doar confisca, împreună cu omul care l-a făcut.
Imran Aliyev are 10 ani. Elgiz Gahraman are 9 și o hotărâre de la Strasbourg în favoarea lui, pronunțată acum zece luni, pe care instanța din Baku nu a considerat necesar să o comenteze. Tamella Musayeva are 8 ani cu suspendare și, probabil, o reticență permanentă față de contabilitatea în regim de colaborare.
Iar parlamentul din Baku își continuă lucrările. Fără nicio opoziție din 2010, cu o prezență la vot de 37% și, de săptămâna trecută, fără nimeni care să mai numere câți deputați se prezintă.
Ceea ce, dacă stai să te gândești, era și scopul.
Surse
- Committee to Protect Journalists: Azerbaijan jails Meclis.info journalists for up to 10 years over Western funding, 13 noiembrie 2026
- Human Rights Watch: Azerbaijan Jails Parliamentary Watchdog Activists, 17 noiembrie 2026
- OC Media: Two more Azerbaijani journalists receive long prison sentences as crackdown continues, 13 noiembrie 2026
- Committee to Protect Journalists: Azerbaijan: Prosecutors seek prison terms of up to 12 years for Meclis.info journalists, 22 octombrie 2026
- Committee to Protect Journalists: CPJ condemns shocking sentences handed down in Toplum TV case, 28 iulie 2026
- Reporters Without Borders: Azerbaijan — World Press Freedom Index 2026, 2026
- Trend.az: Azerbaijan’s economy grows 1.5% in January–September 2026, 9 octombrie 2026
- Report.az: Average monthly salary in Azerbaijan reaches 1,099 manats, 13 aprilie 2026
- Wikipedia: 2024 Azerbaijani parliamentary election
- Wikipedia: National Assembly (Azerbaijan)