Cel Mai Premiant Pușcăriaș: Rocco Morabito — Regele cocainei care a fugit prin tavanul închisorii din Montevideo, după ce oferise 80.000 de dolari pentru ușă

Pe scurt

  • Rocco Morabito, născut pe 13 octombrie 1966 în Africo, provincia Reggio Calabria, membru al clanului Morabito din organizația criminală ‘Ndrangheta, a fost fugar din octombrie 1994 până pe 4 septembrie 2017, când a fost arestat într-un hotel din Montevideo, Uruguay, potrivit BBC.
  • Morabito a fost condamnat în 1994 la 30 de ani de închisoare în urma operațiunii „Fortaleza”, care a vizat traficul a peste 600 de kilograme de cocaină între Brazilia și Italia, potrivit Wikipedia și presei italiene; poliția italiană l-a urmărit după ce l-a surprins plătind 13 miliarde de lire italiene pentru importul a aproape o tonă de cocaină.
  • Pe 24 iunie 2019, Morabito a evadat din penitenciarul Cárcel Central din Montevideo împreună cu alți trei deținuți, printr-o gaură din tavanul clădirii, în timp ce aștepta extrădarea în Italia, potrivit BBC și Associated Press.
  • Pe 24 mai 2021, Morabito a fost prins în orașul João Pessoa, capitala statului brazilian Paraíba, într-o operațiune comună a autorităților braziliene și italiene, cu sprijinul Interpol, DEA și FBI, potrivit Interpol.
  • Pe 6 iulie 2022, după 28 de ani de fugă cumulată, Morabito a fost extrădat din Brazilia în Italia pentru a executa o pedeapsă definitivă de 30 de ani de închisoare, potrivit Reuters și Interpol.

Fișa de pușcărie

Nume Rocco Morabito, zis „’u Tamunga”
Născut 13 octombrie 1966, Africo, provincia Reggio Calabria, Italia
Organizație ‘ndrina Morabito, parte a organizației criminale ‘Ndrangheta (Calabria)
Infracțiuni Trafic internațional de cocaină, asociere de tip mafiot, falsificare de documente de identitate
Perioada activă Începutul anilor ’90 – mai 2021 (inclusiv din clandestinitate)
Fugar Octombrie 1994 – 4 septembrie 2017; 24 iunie 2019 – 24 mai 2021
Pedeapsă de executat 30 de ani de închisoare (definitivă), Italia
Statut Încarcerat în Italia din 6 iulie 2022

Există o categorie de infractor care nu intră în folclor cu pistolul în mână, ci cu o servietă. Rocco Morabito, calabrez din Africo, nu a lăsat în urmă nici legende despre dueluri la lumina lunii, nici fotografii cu cadavre pe trotuar. A lăsat în urmă contracte de soia, 150 de poze de pașaport cu el însuși în diverse coafuri și o gaură în tavanul unei închisori din centrul capitalei Uruguayului. Dacă ‘Ndrangheta ar avea un departament de resurse umane, Morabito ar fi fost angajatul lunii vreme de două decenii — pentru performanță, dar mai ales pentru discreție.

Problema, pentru autoritățile a cel puțin trei state, este că acest angajat al lunii a fost pierdut din evidență de două ori. A doua oară, din interiorul propriei lor închisori.

Portretul omului: băiatul cu mașina de teren

Rocco Morabito s-a născut pe 13 octombrie 1966 în Africo, un sat din Locride, zona de sud a provinciei Reggio Calabria, fiu al lui Domenico Morabito și al Carmelei Modaffari. Este rudă cu Giuseppe Morabito, unul dintre șefii istorici ai ‘Ndranghetei din Africo, deci nu a trebuit să-și trimită CV-ul nicăieri: numele îl recomanda.

Porecla cu care a intrat în dosare, „’u Tamunga”, nu are nimic de-a face cu violența sau cu vreun ritual de iniţiere. Vine, potrivit presei italiene, de la faptul că tânărul Morabito conducea un DKW Munga, o mașină de teren germană. Așa se construiesc poreclele în Locride: un adolescent cu un automobil nepotrivit pentru drumurile din sat primește o etichetă care îl urmărește apoi prin toate rechizitoriile Europei.

La 25 de ani, Morabito era deja la Milano. Lucra, potrivit cotidianului Corriere della Sera, ca om de încredere al unchiului său Domenico Antonio Mollica, alt nume important al clanului Morabito. Nu era un soldat de stradă. Îmbrăcat permanent în costume cu doi rânduri de nasturi, circula prin localurile la modă din centrul Milanelui, printre fiii bine îmbrăcați ai burgheziei lombarde, care probabil îl credeau antreprenor în textile. Ultima fotografie făcută de poliție înainte de dispariția lui îl arată înconjurat de bodyguarzi, cu valize pline de bancnote.

Ce l-a deosebit de generația precedentă de șefi este, de fapt, un detaliu administrativ. Potrivit cotidianului La Repubblica, Morabito a fost unul dintre primii din mediul său care a înțeles că banii nu se îngroapă în curte, ci se spală prin bănci, contabili și investiții, și că fiecare cadavru lăsat pe stradă costă mai mult în anchete decât aduce în respect. A ales liniștea. Pentru un sistem de justiție obișnuit să caute mafioți după urmele de sânge, un mafiot care nu lasă urme de sânge este, pur și simplu, invizibil.

Cifrele atribuite acestei invizibilități sunt greu de digerat. Un anchetator citat de La Repubblica a estimat că Morabito reușea să producă 15 miliarde de lire italiene — aproximativ 7,5 milioane de euro — în două luni. La începutul anilor ’90, în Milano, cu o afacere pe care vecinii n-o observau.

Cronologia: de la Milano la Punta del Este

Momentul în care cariera lui Morabito a intrat oficial în atenția statului italian este tot un moment de contabilitate. În octombrie 1994, poliția care îl ținea sub supraveghere l-a surprins plătind 13 miliarde de lire italiene — circa 8 milioane de dolari la cursul de atunci — pentru importul a aproape o tonă de cocaină, potrivit Corriere della Sera și The Independent. În același an, în urma operațiunii „Fortaleza”, privind traficul a peste 600 de kilograme de cocaină între Brazilia și Italia, Morabito a fost condamnat la 30 de ani de închisoare. Pe 10 februarie 1995 a fost emis pe numele lui un mandat de arestare internațional.

Mandatul a fost emis. Morabito, nu. El plecase deja.

A petrecut primii ani în Brazilia, iar din 2002 s-a stabilit în Uruguay, în stațiunea de lux Punta del Este, cu documente de identitate braziliene false pe numele Francisco Capeletto, potrivit BBC. Acolo a trăit, în propria vilă, ceea ce presa uruguayană a descris ulterior drept viața unui cetățean model: un domn care se ocupa de afaceri cu soia și de vânzarea de proprietăți rurale. Un investitor străin discret, cu familie, într-o țară care se mândrea cu stabilitatea ei instituțională.

Între timp, potrivit procurorilor italieni, același domn discret continua să fie un pilon al traficului de cocaină între America de Sud și Milano. Avantajul geografic era evident: stătea la sursă, cumpăra la producător și vindea pe cel mai scump continent, folosind rețeaua de rude din Africo pentru logistică.

Ce l-a dat de gol, după 23 de ani, nu a fost nici o interceptare genială, nici un informator. A fost formularul de înscriere la școală. Potrivit relatărilor din presa uruguayană și italiană, anchetatorii din Uruguay au descoperit în primăvara anului 2017 că Morabito își înscrisese fiica de 13 ani la școală folosind numele real de familie al tatălui. Două decenii de identitate falsă, demolate de o birocrație școlară care cere, în mod iritant, actele copilului.

Capturarea a avut loc pe 4 septembrie 2017, într-un hotel din Montevideo, unde Morabito se mutase, potrivit cotidianului uruguayan El Observador, după o ceartă cu soția. La percheziții, poliția a găsit un pistol de 9 mm, muniție, un cuțit de vânătoare, două automobile, 13 telefoane mobile despre care anchetatorii au spus că erau folosite pentru tranzacțiile cu droguri, aproximativ douăsprezece cărți de credit și un set de 150 de fotografii de pașaport cu el însuși, în diferite înfățișări. Un om care și-a pregătit minuțios toate identitățile viitoare și a fost prins din cauza celei pe care a declarat-o la secretariatul școlii.

De ce a rezistat atât?

Întrebarea nu este cum a stat ascuns 23 de ani un om care nu împușca pe nimeni. Aceea e partea simplă: nu împușca pe nimeni. Întrebarea adevărată începe după arestare.

Din septembrie 2017, Morabito s-a aflat în custodia statului uruguayan, la Cárcel Central din Montevideo, așteptând extrădarea în Italia. În martie 2018, BBC relata că urma să fie predat autorităților italiene. Procedurile juridice s-au întins însă aproape doi ani — timp în care cel mai căutat deținut din țară a stat în închisoarea centrală din capitală.

Pe 24 iunie 2019, Morabito și alți trei deținuți au ieșit din Cárcel Central printr-o trapă care dădea spre acoperișul clădirii, potrivit BBC și Associated Press. De pe acoperiș au intrat într-un apartament la etajul cinci al unei clădiri vecine, au jefuit femeia care locuia acolo și au plecat cu taxiul. Cu taxiul. Interpol a emis apoi un „red notice” pentru toți patru.

Aici intervine partea pe care autoritățile uruguayene au preferat, vreme de ani, să nu o discută. Potrivit InSight Crime, evadarea nu a fost înregistrată de nicio cameră de supraveghere, pentru că sistemul video al închisorii fusese oprit cu două zile înainte. Și, tot potrivit InSight Crime, conducerea penitenciarului nu ar fi dat curs unor sesizări conform cărora Morabito oferise gardienilor 80.000 de dolari pentru a fi ajutat să evadeze.

Să recapitulăm ordinea evenimentelor, pentru claritate: un deținut aflat pe lista celor mai căutați fugari din Italia oferă public, în închisoare, 80.000 de dolari pentru o evadare; sesizarea este ignorată; camerele se sting; omul pleacă prin tavan. Oricare dintre aceste etape, luată separat, s-ar putea numi neglijență. Toate patru, în această succesiune, formează un cuvânt mai scurt.

Mai mulți gardieni au fost suspendați din funcție, iar directorul penitenciarului a demisionat, potrivit El Observador. Cei trei evadați care l-au însoțit au fost prinși, la fel și două persoane care asiguraseră transportul. În iulie 2019, publicația Meduza relata că în Uruguay fuseseră arestați cetățeni ruși suspectați de a-l fi ajutat pe Morabito după evadare. S-a deschis și o anchetă privind relația pe care Morabito o avusese în detenție cu Gerardo González Valencia, presupus traficant mexican din gruparea „Los Cuinis”, ulterior extrădat în Statele Unite.

Ancheta privind evadarea însăși, în schimb, a mers încet. Pe 15 martie 2022 — adică la doi ani și nouă luni după fuga de pe acoperiș — ministrul uruguayan de interne Luis Alberto Heber s-a întâlnit cu procurorii pentru a discuta cum fusese posibilă evadarea și de ce durase aproape doi ani să fie găsit din nou. „Este foarte îngrijorător. Vrem să știm cine și cu care autorități aveau traficanții de droguri legături”, a declarat Heber presei, citat de InSight Crime, adăugând că guvernul precedent preferase să se concentreze pe prinderea lui Morabito în loc să cerceteze circumstanțele evadării. O prioritizare interesantă: mai bine căutăm omul pe trei continente decât să întrebăm colegii de la etajul doi ce s-a întâmplat cu camerele.

Ce a făcut Morabito în cei doi ani de a doua clandestinitate a fost reconstituit ulterior de anchetatorii italieni, în dosarul „Eureka”. Potrivit Corriere della Calabria, nepotul său Carmelo Morabito i-a asigurat „un aport determinant” pentru clandestinitate și pentru continuarea activității: un telefon criptat, sume de bani nedeterminate și un pașaport fals de cetățenie bulgară. Șeful evadat din Montevideo nu s-a ascuns într-o pivniță. A continuat să negocieze cu furnizorii sud-americani, pe criptofonini, folosind în principal platforma SkyECC — considerată, de utilizatorii ei, singurul mijloc sigur de comunicare. Istoria platformei SkyECC a demonstrat ulterior cât de relativ e cuvântul „sigur”.

Căderea

Pe 24 mai 2021, Morabito a fost arestat în João Pessoa, capitala statului brazilian Paraíba, într-o operațiune comună a poliției braziliene și a autorităților italiene, cu participarea Interpol, DEA și FBI, potrivit Interpol. Alături de el a fost arestat Vincenzo Pasquino, născut la Torino în 1990, considerat de autorități un reper al traficului internațional de droguri din America de Sud.

A urmat o nouă rundă de proceduri. Pe 9 martie 2022, Curtea Supremă a Braziliei a aprobat extrădarea, potrivit InSight Crime. Pe 6 iulie 2022, Rocco Morabito a aterizat pe aeroportul Ciampino din Roma, extrădat după 28 de ani de fugă cumulată, pentru a executa pedeapsa definitivă de 30 de ani de închisoare, potrivit Reuters, Interpol și agenției ANSA. Extrădarea a fost pusă pe seama cooperării dintre ambasada Italiei în Brazilia, autoritățile braziliene și proiectul Interpol „I-CAN”, dedicat urmăririi membrilor ‘Ndranghetei la nivel global.

Trei ani mai târziu, pe 1–2 octombrie 2025, Tribunalul din Reggio Calabria a pronunțat sentința de primă instanță în procesul „Eureka”, maxi-ancheta coordonată de Direcțiile antimafia din Reggio Calabria, Milano și Genova, cu participarea investigatorilor din Germania, Belgia și Portugalia. Potrivit Corriere della Calabria, au fost aplicate în total 1.178 de ani de închisoare pentru 76 de acuzați, dintre care 21 de condamnări la 20 de ani, lovind în special conducerea clanurilor Nirta-Strangio din San Luca și Morabito din Africo. Printre cei condamnați la 20 de ani se află și Carmelo Morabito, nepotul care îi asigurase unchiului telefonul criptat și pașaportul bulgar. Vincenzo Pasquino, devenit între timp colaborator al justiției, a primit 6 ani și 8 luni; declarațiile lui au intrat în dosar și au ajutat la reconstituirea mecanismelor organizației.

Rețeaua descrisă în „Eureka” explică de ce Morabito a putut lucra de pe un continent și de pe altul fără să-i scadă cifra de afaceri: cocaina era cumpărată în Colombia și Brazilia și adusă în containere la portul Gioia Tauro, în Calabria, și la Antwerp, în Belgia, cu ajutorul unor echipe de muncitori portuari corupți. Un om cu un telefon criptat, o rudă de încredere și doi porturi prietenoase nu are nevoie de altceva.

Întrebări frecvente

Cine este Rocco Morabito?

Rocco Morabito, născut pe 13 octombrie 1966 în Africo, provincia Reggio Calabria, este un traficant italian de droguri și membru al ‘ndrinei Morabito din organizația criminală ‘Ndrangheta. Supranumit „regele cocainei din Milano”, Rocco Morabito a fost fugar din 1994 și execută în Italia, din 6 iulie 2022, o pedeapsă definitivă de 30 de ani de închisoare pentru asociere de tip mafiot și trafic de droguri.

Cum a evadat Rocco Morabito din închisoarea din Uruguay?

Pe 24 iunie 2019, Rocco Morabito a ieșit din penitenciarul Cárcel Central din Montevideo împreună cu alți trei deținuți, printr-o trapă care dădea spre acoperișul clădirii, de unde grupul a intrat într-un apartament vecin și a plecat cu taxiul, potrivit BBC și Associated Press. Potrivit InSight Crime, camerele de supraveghere ale închisorii fuseseră oprite două zile înainte de evadare.

Unde se află acum Rocco Morabito?

Rocco Morabito se află în detenție în Italia din 6 iulie 2022, data la care a fost extrădat din Brazilia, și execută o pedeapsă definitivă de 30 de ani de închisoare, potrivit Reuters și Interpol.

Moștenirea

Rocco Morabito nu a inventat traficul de cocaină și nici nu a fost cel mai violent dintre contemporanii săi — în multe privințe, tocmai asta e punctul. Ceea ce a demonstrat cariera lui este că modelul de afaceri al ‘Ndranghetei nu depinde de teritoriu, de intimidare publică sau de prezența fizică a șefului. Depinde de rude, de porturi și de un telefon care nu poate fi ascultat. Un om condamnat la 30 de ani, evadat prin tavan, urmărit de Interpol pe două continente, a continuat să negocieze tonaje de cocaină din Brazilia cu ajutorul unui nepot și al unui pașaport bulgar.

A demonstrat, în egală măsură, și limitele celeilalte tabere. Morabito a trăit 15 ani în Uruguay cu documente braziliene false, fiind considerat un cetățean model. A fost prins pentru că și-a înscris fiica la școală cu numele adevărat. A fost pierdut pentru că cineva a oprit camerele. A fost găsit pentru că, în cele din urmă, Italia, Brazilia, Interpol, DEA și FBI au ajuns să lucreze împreună — ceea ce, se pare, era posibil tot timpul.

Iar lecția cea mai scumpă rămâne cea din dosarul „Eureka”: cei 1.178 de ani de închisoare pronunțați în octombrie 2025 arată că, în lipsa șefului, sistemul a funcționat impecabil mai departe. Clanul nu a avut nevoie de el ca să existe. Avea nevoie de el doar ca să semneze.

Surse

Related Post

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *